Mama, ca să ne liniștească…

Era în după amiaza unei frumoase zile de octombrie a anului 1937. Împreună cu câțiva colegi din echipa de șah a liceului Mihail Eminescu din București, ne pregăteam pentru viitorul campionat interșcolar.

Sub îndrumarea profesorului de matematică Al. Nicolescu, sufletul micului nostru cerc șahist, analizam câteva noutăți din teoria deschiderilor extrase din nu știu ce reviste procurate de curând.

În preajma noastră, erau elevi din toate clasele, unii se opreau la masa noastră de joc din simplă curiozitate, alții din plăcerea de a chibița. La un moment dat, în timpul analizelor, am sesizat faptul că, aproape lipit de masa noastră, se postase un elev firav care, cu timiditatea specifică vârstei, urmărea insistent discuțiile noastre.

Incitați de interesul pentru șah pe care-l manifesta vădit micul nostru spectator, a urmat dialogul, pe care-l redau aproximativ fidel.

  • Îți place șahul, puștiulică?
  • Da, îmi place, mi-a răspuns cu multă convingere foarte tânărul meu interlocutor, rămânând într-o atitudine care invita la noi întrebări.
  • Și joci undeva, că pe la cercul liceului nostru nu te-am văzut până acum?
  • Joc numai acasă cu fratele meu mai mic Mihai. Tata, care mi-a cumpărat un șah acum doi ani, nu știe să joace. Însă cu fratele meu mă cert mereu, că el fiind numai de 8 ani, își mai ia mutările înapoi, așa că mama, ca să ne liniștească… a pus șahul pe foc. Acum mi-am făcut altul la traforaj și jucăm în grădină dar aș vrea să joc șah adevărat.

Este lesne de înțeles că mărturisirile băiatului, spuse cu multă amărăciune în glas dar și cu o vizibilă doză de dârzenie, ne-a impresionat, astfel că întrebarea-cheie a căzut de la sine prin gura profesorului Al. Nicolescu.

  • Cum te cheamă pe tine?
  • Numele meu este Bălănel Ion și sînt elev în clasa I, aici la liceu.

A urmat apoi o discuție mai puțin protocolară și în mod firesc, bucuros de noua descoperire, îndrumătorul nostru l-a invitat pe micul Ionel să joace cu mine câteva partide pentru testarea cunoștințelor sale șahiste, după care excepționalul său talent a pornit pe drumul valorificării.

Așa l-am cunoscut pe Ion Bălănel, viitorul campion al României.

Ing. C. Ștefaniu

Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.158

 

 

Colțul de rugăciune

Mama nu a renunțat să aprindă candela pentru fiul ei – asta i-a schimbat viața

27 Decembrie 2017 Fanis MitsouTheodoridou Minuni – Vindecări – Vedenii

”Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și… lacrima.”

Vreau să vă povestesc despre o mamă care făcea totul pentru copilul ei, dar acesta mergea spre mai rău. Toate încercările pe care le-a făcut să-l aducă pe calea ce duce la Dumnezeu au rămas fără roade.

Fiind învățătoare, vedea, cu darul lui Dumnezeu, câți copii străluciți și folositori în societate ieșeau din mâinile ei. Însă copilul ei, singurul de altfel, căruia i s-a dedicat cu totul, nu vroia să se hotărască pentru un lucru, nu își găsea un scop în viață. Tovărășiile rele l-au învățat să distrugă din temelii și să ruineze morala creștină, religia, țara.

Zile, săptămâni, luni întregi lipsea de acasă, fără să trimită vreun semn de viață. Vă dați seama ce însemna pentru mamă aceste lucruri! Cine va putea spune vreodată durerile, trudele, lacrimile unor astfel de mame care nu văd nici un progres, nici o speranță pentru fiii lor! Și această mamă aștepta vreo schimbare din partea fiului ei.

Rugăciunea ei, tămâia care ardea, candela pe care o aprindea, toate acestea erau pentru fiul ei. Când a venit timpul ca băiatul să meargă în armată, mama s-a îmbărbătat cu aceste cuvinte: „Poate acolo se va descoperi pe sine.”

Băiatul, însă, a prezentat un certificat de la psihiatru și a dobândit o amânare. Mama rămăsese la obiceiul ei: candelă și tămâie, ulei și lacrimă.

Într-o zi, fiul ei s-a întors acasă deoarece luase hotărârea să meargă la armată. „Semn bun”, spuse mama în sinea ei. A trecut tot stagiul militar. Nu a venit să o vadă nici măcar o singură dată. Mama însă nu a lăsat fără ulei și fără lacrimă colțul ei de rugăciune nici măcar o seară.

Era luna mai, iar fiul ei s-a întors acasă bucuros, plin de bună dispoziție, ca și cum nu ar fi lipsit nici o zi. I-a cerut niște bani pentru a merge câteva zile la mare împreună cu câțiva prieteni. I-a dat imediat. Mama a simțit atunci că se luptă cu cineva piept la piept. Nu acesta era copilul ei. Era duhul cel rău ce trebuia biruit de Duhul lui Dumnezeu.

Au trecut 10 zile și s-au întors toți bucuroși. Au povestit noutățile lor, au mâncat, au băut cafea, iar la final i-a spus mamei:
– Mamă ți-am adus un cadou. Am zis să nu vin cu mâna goală, de data aceasta. Deschide-l să vedem dacă îți place.

– Cadou de la tine, băiatul meu, și să nu-mi placă? Mă bucur că te-ai gândit la mine.

– Deschide-l …

Mama a luat cadoul și l-a deschis. Doar ce a zărit ce era înăuntru și a înghețat. Lacrimile i s-au scurs pe obraji. Era o candelă de o frumusețe rară.

-Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare:

eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și… lacrima.

Traducere și adaptare: Pr. EliseiRoncea
Sursa: A.I. Kai Akpy Xpeiazontai Ta P AI IA

De ce a făcut Dumnezeu mame? (final)

Răspunsuri date de copii din clasa a II-a la următoarele întrebări:

Care-i diferența dintre mama și tata?
1).Mama lucrează la lucru și lucrează și acasă și tata lucrează numai la lucru.
2). Mama știe cum să vorbească cu profesorii fără să-i sperie pe aceștia.
3). Tații sunt înalți și puternici dar mama are puterea reală pentru că ea este cea pe care o întrebi dacă vrei să petreci o noapte la casa prietenilor.
4). Mama are magie, ea te face să te simți bine fără medicină.

Ce face mama ta în timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicând că plătește facturi toată ziua.

Ce ar trebui să facă să ai o mamă perfectă?
1). În interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operație de frumusețe.
2). Dietă

Dacă ai schimba ceva la mama ta ce ar fi?
1) Ea are ceva straniu despre mine ca să îmi țin camera curată. Aș șterge asta din ea.
2). Aș face-o mai deșteaptă. Atunci ea ar ști că sora mea e cea care a făcut prostii și nu eu.
3). Eu aș vrea să se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.

Când te oprești din a zâmbi, trimite și la alte mame sau bunici sau mătuși… sau la oricine are de lucru cu copiii sau are nevoie de un zâmbet.

Sursa: material primit prin E-mail. Autor necunoscut

De ce a făcut Dumnezeu mame? (partea a II-a)

Răspunsuri date de copii din clasa a II-a la următoarele întrebări:

Ce fel de fetiță a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea și nimic altceva.
2). Nu știu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost o mare șefă.
3). Alții îmi spun că ea era bună cândva.

Ce a trebuit să știe mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătorească cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit să știe trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbată cu bere?
3). Dacă face cel puțin 800 $ la an? Dacă el a spus nu la droguri și da la treburile casei?

De ce mama ta s-a căsătorit cu tatăl tău?
1). Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Și mama mea mănâncă mult.
2). Ea a devenit foarte bătrână și nu mai putea să facă nimic cu el.
3). Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut șapca gândirii pe cap când s-a măritat cu el.

Cine-i boss la voi în casă?
1). Mama mea nu vrea să fie boasă dar ea trebuie să fie pentru că tatăl meu e bombalău.
2). Mama e. Poți să îți dai seama după cum face inspecție camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred că mama e numai pentru că ea are mai mult de-a face cu tatăl meu.

Sursa: am primit materialul prin E-mail .Autor necunoscut.

Glume despre teme

Chiar dacă temele sunt o activitate cât se poate de serioasă, putem din când în când să ne şi amuzăm pe seama lor.

1.Profesorul: Mihai, ţi-ai făcut temele?
Mihai: Nu, domn profesor.
Profesorul: Şi ai vreo scuză pentru asta?
Mihai: Da, e vina mamei mele.
Profesorul: Ea te-a împiedicat să îţi faci temele.
Mihai: Nu, dar nu m-a bătut la cap destul.

http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/glume-despre-teme/

COLȚUL DE RUGĂCIUNE

Mama nu a renunțat să aprindă candela pentru fiul ei – asta i-a schimbat viața

27 Decembrie 2017 Fanis Mitsou Theodoridou Minuni – Vindecări – Vedenii

Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și… lacrima.”

Vreau să vă povesteasc despre o mamă care făcea totul pentru copilul ei, dar acesta mergea spre mai rău. Toate încercările pe care le-a făcut să-l aducă pe calea ce duce la Dumnezeu au rămas fără roade. Fiind învățătoare, vedea, cu darul lui Dumnezeu, câți copii străluciți și folositori în societate ieșeau din mâinile ei.

Însă copilul ei, singurul de altfel, căruia i s-a dedicat cu totul, nu vroia să se hotărască pentru un lucru, nu își găsea un scop în viață. Tovarășiile rele l-au învățat să distrugă din temelii și să ruineze morala creștină, religia, țara.

Zile, săptămâni, luni întregi lipsea de acasă, fără să trimită vreun semn de viață. Vă dați seama ce însemna pentru mamă aceste lucruri! Cine va putea spune vreodată durerile, trudele, lacrimile unor astfel de mame care nu văd nici un progres, nici o speranță în fiii lor! Și această mamă aștepta vreo schimbare din partea fiului ei.

Rugăciunea ei, tămâia care ardea, candela pe care o aprindea, toate acestea erau pentru fiul ei. Când a venit timpul ca băiatul să meargă în armată, mama s-a îmbărbătat cu aceste cuvinte: „Poate acolo se va redescoperi pe sine”.

Băiatul, însă, a prezentat un certificat de la psihiatru și a dobândit o amânare. Mama rămăsese la obiceiul ei: candelă și tămâie, ulei și lacrimă.

Într-o zi, fiul ei s-a întors acasă deoarece luase hotărârea să meargă la armată. „Semn bun”, spuse mama în sinea ei. A trecut tot stagiul militar. Nu a venit să o vadă nici măcar o singură dată. Mama însă nu a lăsat fără ulei și fără lacrimă colțul ei de rugăciune nici măcar o seară.

Era luna mai, iar fiul ei s-a întors acasă bucuros, plin de bunădispoziție, ca și cum nu ar fi lipsit nici o zi. I-a cerut niște bani pentru a merge câteva zile la mare împreună cu câțiva prieteni. I-a dat imediat. Mama a simțit atunci că se luptă cu cineva piept la piept. Nu acesta era copilul ei. Era duhul cel rău ce trebuia biruit de Duhul lui Dumnezeu.

Au trecut 10 zile și s-au întors toți bucuroși. Au povestit noutățile lor, au mâncat, au băut cafea, iar la final fiul i-a spus mamei:

– Mamă, ți-am adus un cadou. Am zis să nu vin cu mâna goală, de data aceasta. Deschide-l să vedem dacă îți place.

Cadou de la tine, băiatul meu, și să nu-mi placă? Mă bucur că te-ai gândit la mine.

Deschide-l…

Mama a luat cadoul și l-a deschis. Doar ce a zărit ce era înăuntru și a înghețat. Lacrimile i s-au scurs pe obraji. Era o candelă de o frumusețe rară.

  • Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și… lacrima.

Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea

Sursa:

ΛΑΔΙ ΚΑΙ ΔΑΚΡΥ ΧΡΕΙΑΖΟΝΤΑΙ ΤΑ ΠΑΙΔΙΑ

Bancul zilei – vineri, 16 august 2019

Putini sunt parintii care pot spune ca  se descurca bine cu tehnologia, iar copiii profita de aceste necunostinte pentru a-i pacali cu fiecare ocazie.

In acest caz se afla o mama care si-a rugat baiatul, printr-un mesaj, sa stranga rufele de pe sarma, dat fiind ca urma sa ploua. Raspunsul fiului, insa, intrece orice imaginatie.

Femeia a crezut ca e normal sa primesti un SMS care te anunta ca abonatul pe care vrei sa-l contactezi nu are semnal.

SURSA: https://ciao.ro/conversatia-care-a-starnit-hohote-de-ras

 

Mulți ani, iubită mamă

Mamă,

Noi astăzi nu suntem cu tine,
Ne-am fi dorit să-ți dăm o floare
Nu știm acum ce-ar fi mai bine,
Când vârsta ta un pic te doare.

Îți sunt copil cu drag de-o viață,
La indigo-s parte din tine,
Noi am cusut cu-aceeași ață
Speranțe multe în destine.

Cu bune, rele câte-au fost,
Ne-am respectat mereu familia,
Nimic nu-i trudă fără rost,
Iar cât trăiesc îmi știu menirea.

Te ținem rar, dar strâns de mână,
Ne este dor să îți zâmbim,
Să-ți alungăm privind la lună,
Din fricile ce noi le știm.

Ești mama ce ne poartă-n gânduri,
Ne-ai da și sufletul din tine,
Ne-ngrijorăm în dese rânduri,
Dar ne rugăm să-ți fie bine.

De la distanță să ciocnim,
Pahare pline cu săruturi,
Mereu, ca azi noi îți dorim,
Mulți ani și liniște în gânduri!

Autor: Gabriel Stănciulescu

Sursă: „http://confluente.org/gabriel_stanciulescu_1520460661.html”>http://confluente.org/gabriel_stanciulescu_1520460661.html