sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Oftatul sufletului împrăștie scrumul amintirii
inima-mi e acoperită de praful iubirii
gândul se pierde în ceața lacrimii pierdute
privirea rătăcește în zări necunoscute…
nu-mi amintesc: cine sunt eu?
aud doar ecoul întrebării pentru Dumnezeu
mă rog ca pentru o secundă să mă regăsesc
să pot nu doar visa Edenul ci să te întâlnesc.
în pactul meu cu stele și cu Sori
accept că am un cer albastru dar… cu nori
dar nu renunț la clauză: eu vreau să zbor
chiar dacă voi fi cuc ce singur va trebui să mor.
adaug și un codicil: să nu uit a iubi!
promit că pentru asta voi învăța zâmbi
dar ceea ce nu pot s-accept nicicând
că TU vei uitat vreodată din al meu gând.
Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor
Visits:150
Today: 1