duminică, 30 decembrie 2012
Castel din lacrimi construiesc
pentru eternitate
încerc cu amintiri să îl zidesc
să pot ieși apoi din el… cu demnitate!
În loc de geamuri pun oglinzi din curcubeu
să reflectez… o viață
iar ușa-i o cascadă din sufletul meu
și sper să închidă trecutul în petale de gheață.
Să pot ieși fac repede un pod
din gânduri de iubire
și nu privesc în jos dacă în năvod
rămân prinse toate ale mele suspine…
Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor
Visits:115
Today: 1