marți, 20 noiembrie 2012
Sunt în ziua de început a unui Univers
exist doar eu într-un abis întunecat
nu știu care-i primul pas din viitorul mers
iar în oglinda apei totul îmi pare fad și mat…
Nu există culori nici sentimente
nu e durere nu sunt plăceri
gândurile sunt și ele absente
nu există iarnă nici primăveri.
fixez un Orizont inexistent
și parcă o umbră apare din nori
aud ca prin vis – sunt cu tine! PREZENT
sper (cu mâna întinsă) că nu vei alege cu mine să zbori.
Oare exist sau sunt în poveste?
poate e iar o nălucire de-a mea
căci nimeni alături de mine nu este
doar vântul ce simt cum aduce furtuna cea rea…
Versuri: Cristina Bădulescu – Foișor
Visits:231
Today: 4