Cât e de greu?

Un profesor le vorbea studenților săi despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu apă și a întrebat audiența:

„Cât de greu credeți că este acest pahar?”

Răspunsurile studenților au variat de la 20g până la 500g.

„Nu depinde de greutatea lui absolută. Depinde de cât de mult îl țin eu în mână.

Dacă îl țin pentru un minut, totul este în regulă, dacă îl țin pentru o oră, voi simți o durere în brațul drept. Dacă îl voi ține o zi întreagă, va trebui să chem o ambulanță. E exact aceeași greutate, dar cu cît o țin mai mult, cu atât devine mai grea.” le explică profesorul.

Dacă ne purtăm încontinuu greutățile în spate,mai devreme sau mai târziu, nu vom mai fi capabili să le ducem înainte, ele devin tot mai apăsătoare.

Cum trebuie să mai lăsăm paharul jos, să ne odihnim mâna o vreme înainte de a-l ține din nou, așa e necesar ca periodic să lăsăm deoparte greutățile , pentru a ne putea revigora și a fi capabili să le facem față.

Mereu vor fi greutăți pe umerii noștri. Dar cu înțelepciune, vom ști și să ne eliberăm de greutatea lor, pentru a ne odihni și a ne relaxa.

Viața e scurtă! Indiferent de greutățile pe care le avem, să ne reamintim mereu să ne bucurăm de ea.

SURSA:www.ozibuna.net

Întrebări…

1 Ce vârstă ți-ai da dacă nu ai știi câți ani ai?
2 Ce e mai rău, să eșuezi sau nici să nu încerci?
3 Dacă viața e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac și nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
4 Când ți se pare că s-a vorbit și s-a făcut tot ce era de vorbit și de făcut ți se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
5 Dacă moneda națională ar fii ”fericirea”, cât de bogat ai fii?
6 Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
7 Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
8 Dacă media de viață ar fii doar de 40 de ani, ți-ai trăi viața diferit?
9 Ești mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
10 Dacă ar fii să oferi un singur sfat unui copil despre viață, care ar fii acela?
11 Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
12 Îți mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos și nefericit? Mai are vreo importanță acum?
13 Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
14 Dacă ai câștiga un milion de dolari ai renunța la ce faci acum?
15.Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deși toți te sfătuiau să nu încerci?
16 Care este lucrul pe care îl faci mai bine decât toți ceilalți pe care îi cunoști?
17 Care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci și încă nu l-ai făcut? Ce te oprește?

nu-mi aparțin, sunt preluate de pe blogul lui Arian Soare,
http://www.succesdublu.ro/19-întrebări-care-merită-să-ți-le-pui/ dar poate odată vei răspunde…

SERVITORII LUI DUMNEZEU

            Era o vreme ploioasă și rece. La colțul unei străzi, în mulțimea grăbită, un domn bine îmbrăcat urmărea din ochi un copil sărman, care, și el, la rându-i, privea cu milă la un cerșetor orb cu mâna întinsă la trecători.
Copilul scotoci prin buzunare și scoase repede un ban, pe care îl dădu în ascuns cerșetorului. Domnul bine îmbrăcat se opri. Copilul făcu doi pași și se opri din nou.        Scotoci iarăși săracul său buzunar și, furișându-se printre trecători, mai dădu un ban cerșetorului.

            Pe urmă făcu o mișcare din mâini și din umeri, ca și cum ar fi vrut să zică:”De-acuș nu mai am nici un ban”. Și vru să plece. Dar domnul care îl urmărea, îl opri și-i spuse:

    • De ce ți-ai dat amândoi gologanii?
    • Copilul, naiv îi răspunse:
    • Pentru hainele mele.
    • Cum așa? îl întrebă domnul mirat.
    • Copilul zise:
    • Sora mea, Ileana, mi-a spus că ”Cei săraci sunt servitorii lui Dumnezeu și dacă le dăm cu dragoste bani, ei se duc la Dumnezeu și îi spun de ce avem nevoie.Și eu am nevoie  de un rând de haine. De aceea i-am dat bani.”
    • Cu ochii înrourați de lacrimi, domnul acela a zis copilului:
    • Este foarte adevărat ce ți-a spus Ileana, și luându-l, îl duse într-un magazin de haine și-l îmbrăcă de sus pînă până jos.

SURSA:  Viața creștină în pilde, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014
Autor:Alexandru Lascarov-Moldovan
Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Ruletă rusească

Vineri, 29 aprilie 2011

Trei, doi, unu apoi NIMIC
nici durere nici extaz… doar Eu
viață sau vid? Contează cine a fost amic?
mai contează oare ceva pentru Dumnezeu?

Glonț din cuvânt ce a fost rostit
de mine de tine sau poate de noi
apoi mă simt ca un val ce a fost liniștit
de spuma tăcerii ce cade în noroi.

Trei, doi, unu… ciudat de banal
anii trec cu nepăsare
suntem nisip din al vieții arsenal
ce vântul ne aruncă într-un Univers de uitare.

Cine mai poate rosti un cuvânt?
Vorbele sunt strânse-n bagajul durerii
de ce să mai rămân pe acest Pământ
unde domnește ca împărat un ego al nepăsării?

Trei, doi, unu… mă duc
în zarea albastră de iubire,
aleg să fiu acel pui de cuc
ce un înger milos îmi va da aripi pentru izbăvire.

Versuri – Cristina Bădulescu Foișor

Gustul fericirii

Viața ta e o grădină
Cu flori și trandafiri,
Cărări îmbietoare
Te cheamă să-i admiri.

Acum ori niciodată
Nu-i vei mai întâlni!
Hai vino, te desfată,
Nu te mai răzgândi!

Căci gustul fericirii
Aceluia i-e dat,
Ce și-a-necat amarul
Și-ntruna s-a rugat.

Și-n zorii dimineții
Cu ochii rugători
Și-a ridicat privirea
Spre cerul fără nori.

Versuri – Floare de colț

Bunica mea

Un loc sub soare mi-ai găsit
Bunica mea, căci m-ai iubit
Și pașii mei i-ai îndreptat
Spre-un colț de lume mai curat.

De-asupra mea eram vegheată,
De Maica Sfântă Preacurată,
Ce-n somn pe-obraz mă mângâia
Și lacrimile îmi ștergea.

M-ai învățat să lupt în viață,
Cu fruntea sus și zâmbetul pe față
Iar din crâmpeiul de iubire,
Să-mpart la lume fericire!

Versuri – Floare de colț