Averea și boala

Unui om Dumnezeu i-a dat o slujbă bună și bine plătită, dar el nu credea.

Apoi, cu voia lui Dumnezeu a cunoscut o femeie frumoasă, pe care a luat-o de soție, dar el tot cârtea împotriva lui Dumnezeu. Femeia rămânând însărcinată i-a făcut un copil frumos, acesta a crescut armonios, era sănătos, deștept și primul la învățătură în clasa lui, dar omul tot nu credea.

Apoi a moștenit case și pământuri, Dumnezeu sporindu-i averea, dar el tot nu credea. Și a căpătat de la Dumnezeu și alte daruri, dar el tot se îndoia.

Până într-o zi când omul nostru s-a îmbolnăvit – și văzând că nici femeia, nici casa, nici averea, nici faima de care se bucura nu-i folosesc când e bolnav – a început să creadă.

Povestire inclusă încartea Nestemate duhovnicești vol. I, Editura Cristimpuri, 2010.
SURSA: http://www.creștinortodox.ro/credința -pentru-copii/povestiri-tâlc/

Zâmbet de stea

La umbra unui vis,
M-am așezat o clipă
Și sufletul mi l-am deschis
Pe-a vântului aripă.

Și zborul meu a devenit
O îndelungată visare
Și lui Dumnezeu i-am mulțumit
Pentru fiecare floare,

Pe care a așezat-o
În buchetul vieții mele,
Iar eu fericită am purtat-o
Călătorind printre stele.

În zorii zilelor ce vin
Și-n albul fulgilor de nea
Eu văd și simt aievea sclipind
Și cred mereu în steaua mea.

O stea și-un înger mă păzesc,
În clipe de tristețe
Și-n zori de zi când mă trezesc,
Zâmbind, îmi dau binețe

Și-mi spun în șoaptă:
Ai grijă de tine…
Îngerii îți cântă la poartă,
Să ai speranță și gânduri senine  🙂

Scrisă de Eleonora – Antonia MIHAI & Floare de colț

Cele 4 lumânări

Povestiri cu tâlc, povestiri adevărate

O colecție cu parabole, alegorii și povestiri care te învață adevăruri despre viață

                  Fiecare zi să-ți fie mai bună și viața mai frumoasă!

Cele 4 lumânări

Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind:

Prima a spus:
-Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…
Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard…
Când a terminat de vorbit, și aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor…
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
-Voi ar trebui sa fiți mereu aprinse…

Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:
-Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.

Flacăra Speranței

să ardă mereu în sufletul tău… pentru ca tu să ai o viață plină

de Liniște, Credință și Iubire!

                      Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/2007/05/cele-4-lumanari.html