Luni, 6 iunie 2011
O gară e ziua de azi
și trebuie să hotărăsc: este a mea?
Lumea de pe peron se așteaptă să cazi
și auzi cum pe stâlpul de telegraf cântă o cucuvea…
O gară a fost și ziua de ieri
în care ai coborât din greșeală
și fără de veste ai pierdut zeci de primăveri
iar biletului expirat nu-i poți adăuga clipe de cerneală…
O gară va fi și ziua ce vine
și te întrebi: de ce o aștept?
E din vanitate sau doar Speranță de Bine
Oricum contează al meu accept?
O gară e ziua ce-n noapte o las
să fie ostatecă pentru veșnicie
sfioasă nu va avea cu cine a sta la taifas
când voi părăsi trenul pentru a împlini a Vieții profeție.
Versuri – Cristina Bădulescu – Foișor
Visits:135
Today: 1