Vineri, 8 iulie 2011
În mâini țin Catedrala unui suflet pur,
ce l-am primit în dar acum… mult timp
și chiar de uraganul Vieții a trebuit să-ndur,
îl voi returna… ca pe un fulg de nea acolo pe Olimp.
În suflet e altarul meu de vise,
acolo îngenunchez în nopți târzii
și încerc să completez cu roz file nescrise,
în Biblia unei existențe mult prea cenușii…
Icoana prețioasă-i…, doar o clipă,
aceea ce cu siguranță nu o pot capta,
clepsidra-i plină de momente de risipă.
TE ROG permite-mi s-ating cu o privire Liniștea.
Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor
Visits:88
Today: 1