Nimeni și nimic

vineri, 26 august 2011

NIMIC nu mișcă în zare
Soarele e absurd de tăcut
valuri au înghețat pe mare
Speranța încă nu s-a născut.

Lumina nu este în noapte,
stelele sclipiri au pierdut.
Imposibil să depistez urme de șoapte,
deși clipă de clipă le-am tot cerut.

Mirare că e încă AER
Credința că pot zbura,
cadou nu am ce să-ți ofer,
ca preț am doar Viața mea.

Nu-s nimeni în ăst” Nimic mare
și totuși pot câteodată visa,
că nu există abandonare,
ci doar neputința de a lupta.

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Lasă un răspuns