EU

vineri, 9 septembrie 2011

O frunză de aș fi…pe un ram,
în toamna vieții aș cădea la prima brumă,
un trandafir de aș fi… ce crește la un geam
taifunul dintr-un  asfințit m-ar transforma în spumă.

Un zâmbet de aș fi pe fața unui zmeu,
m-aș înălța sub vântul cald în zare,
ecoul unui gând poznaș m-ar face zeu,
în visul ce-mi apare… la întâmplare.

Speranța de aș fi… de o zi
aș face Soarele să nu apună,
o lacrimă ce stă să cadă… de aș fi
m-aș transforma în diamant pentru a da morții arvună…

Dar sunt doar eu și asta fără scuză,
nu pot schimba nici lacrimă, nici zâmbet,
aud și-n vis vocea ce mă acuză:
te-ai aruncat ca trandafir din propriul tău buchet!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Lasă un răspuns