Lacrimi și stropi de rouă

 Când lacrimile curg alene
 Din sufletu-mi îndurerat,
Aud un fâlfâit de pene
Căci îngerul m-a mângâiat.

Când stropi de rouă port în suflet
Şi îngerului m-am rugat,
Din flori făcut-am un buchet
Şi Dumnezeu m-a mângâiat.

Cu îngerul ce mă veghează
Aş vrea să fiu prieten bun,
Doamne binecuvântează
Acest început de drum.

E drumul către mântuire
Ce presărat este cu spini,
Dar ştiu că a mea durere,
Numai tu Doamne mi-o alini.

Versuri Eleonora Antonia Mihai & Floare de colț

In Memoriam Cristina Adela Foisor

Cristina Adela Foisor

7.06.1967 – 21.01.2017

Gri

Culoarea mea a fost aleasă-n fașă
și am primit ca dar modestul gri,
nu știu de-a fost aleasă de-a mea nașă
sau chiar Domnul vru al meu păcat așa-l acoperi.

De ce încă exist? e încă o himeră
ce mă învăluie la ceas de întrebări
mă simt ca o girafă-n seră
ce ascunziș printre garoafe nu-și găsi.

Aș vrea să licitez un verde proaspăt,
sau chiar un galben pal aș accepta,
însă-i târziu, căci Timpu-i expirat
și Doamna-n negru nu vrea a aștepta.

Adio dar, voi toți cu mic cu mare
ce poate m-ați iubit sau poate nu
aș încerca la ăst final o întrebare:
al meu gri îl veți uita curând, sau poate nu?

Cristina Foișor, sâmbătă 23 aprilie 2016

 

La mulți ani :)

Am înțeles rostul vieții și de unde vine fericirea?
Fericirea vine din lucrurile mărunte care nu se văd, nu se pot atinge, nu sunt materiale.
Fericirea este muzica sufletului, care îi spune soarelui ”Bună dimineața” în zorii zilei când se deșteaptă.
Ea se plămădește din fiecare zâmbet pe care-l dăruiești omului de lângă tine.
Ea crește cu fiecare faptă bună pe care o faci aproapelui tău.
Ea înflorește pe chipul tău și-l face sublim.

………………………………………………………

Acum, la început de an, vreau să dedic tuturor cititorilor acestei reviste, următoarea poezie pe care am scris-o chiar în noaptea ”zilei mele de naștere”. De atunci, am mai adăugat un trandafir în buchetul înmiresmat al vieții și cei 70 de ani, ai mei, au trecut ușor și grăbiți ca și când am intrat pe o ușă și am ieșit repejor pe cealaltă.

Prețuiesc fiecare clipă petrecută în familie, timpul petrecut cu rudele noastre, cu prietenii, cât și alături de șahiștii clubului nostru, copii și juniori, părinții și bunicii acestora.

Apreciez răbdarea dar și interesul celor prezenți în sala unui concurs de de șah la festivitatea de premiere, când cuvintele curg din izvorul sufletului meu mulțumit că, ceeace ne-am propus am și realizat și drumul ales în viață nu este unul greșit.

Atunci este rândul meu și al nostru să vorbesc despre mine și despre noi, antrenorii Clubului Sportiv Mediator. Am fost întotdeauna și suntem ca o carte deschisă.

A preda șah de calitate, nu înseamnă numai diagrame complicate rezolvate într-o suflare, nici partide cu un repertoriu cât mai vast de deschideri, chiar dacă elevul încă nu le poate discerne cu mintea lui fragedă….Căci orice învățătură își are mersul și logica ei.

Prima treaptă în acest sens (grupa bobocilor) este învățarea șahului cu zâmbetul pe buze și râsul cristalin al elevului. Din acestea se conturează vasul de cristal în care se vor aduna toate cunoștințele primite în acest domeniu. Și îl va păstra cu tandrețe și cu dragoste.

Îți crește inima de bucurie când îl vezi cum se uită la ceas atunci când vine părintele să-l ia acasă; nu vrea să plece nici măcar cu 5 minute mai repede. Dar ce părinți minunați au! S-a întâmplat să observ cum așteptând copilul, unii părinți ațipeau pe scaun, probabil după o zi istovitoare. Dar tot ce fac merită, fiindcă sunt răsplătiți cu zâmbetul acela candid de copil, care nu știe ce e oboseala. Sunt multe de spus. Voi găsi o altă ocazie în care să enumăr mai exact cu numele acești părinți, sau bunici și să le înmânăm o ”Diplomă de cel mai bun părinte” sau ”Cel mai bun bunic (bunică)” și să îi medaliem cum se cuvine.

Dar, ”bobocii” cresc repede și sunt interesați câte caiete mai trebuie ei să rezolve ca să ajungă la grupa de performanță. Aici intervine priceperea și mai ales talentul de pedagog al antrenorului. Pe lângă rezolvarea a sute de diagrame de șah, se adaugă jocul în concursuri, în turnee. Aici trebuie ajutat elevul și din punct de vedere psihologic, să-l încurajezi, să știi când și cât să-l dojenești și cât și când să-l lauzi. Este arta de a învinge. Aici, este rolul antrenorului, să-i analizeze partidele și treptat să-i trezească interesul de a și le analiza singur.

Marele Fischer spunea să nu faci mutarea până când nu ai înțeles pe deplin poziția de pe tablă. Aici trebuie adus elevul, tiptil și în siguranță, fără să-i zdruncini încrederea în el. Și când stăpânește această tehnică, nu mai tremură de emoție că va pierde partida în compania unui sportiv cu o categorie mai mare decât a lui. Va răspunde și el relaxat,

asemeni marelui maestru Rubinștein – care – la întrebarea: cu cine joacă astăzi?- a răspuns:

“Aceasta nu are nici o importanţă. Astăzi eu joc contra pieselor negre.”

Din viață am învățat că atunci când se închide o ușă, Dumnezeu deschide o fereastră, iar mie mi-a deschis chiar mai multe și Îi mulțumesc din adâncul sufletului meu.

Scrisoare de la un înger!

Anotimpuri

Când iarna pogoară în suflet tristețe,
Ai grijă să topești fulgii de nea,
Cu gânduri frumoase ce dau binețe,
Zâmbește, căci astăzi e ziua ta!

Când toamna bate la ușă,
Deschide cu grijă, încet
Și lasă-te de gânduri dusă,…
E ziua ta și astăzi ești poet.

Când arșița verii te va pătrunde,
În inima ta va fi soare mereu,
Căci drumul e lung și te duce
Pe-aripi de înger la Dumnezeu.

Atunci…
În inima ta înflorește speranța
Atâtor ani de îndoieli și suspine,
Căci Dumnezeu și-a întors fața
Și nu te-a uitat, e mereu lângă tine.

Ascultă-i doar șoapta, în miez de iarnă,
Împlinește-ți visul, din toamna vieții,
Așterne-ți la soare, o lacrimă sub geană,
Presară fericire, în zorii dimineții.

                      Versuri – Eleonora-Antonia Mihai

Pagină realizată de Eleonora și Partenie Mihai și publicată în revista Vatră nouă, periodicul satului Giarmata Vii; redactor șef  părintele Vasile Suciu.

Primul pas …

Eu știu s-ascult un murmur de izvor,
Când stelele pe cer răsar
Și noaptea gândurile dor
De-atâta frământare în zadar.

Eu pot să port în palma mea, iubirea
Ce-așteaptă să fie dată tuturor,
Dar cum să treci la braț cu fericirea,
Când ura stă în prag provocator.

Atunci, eu vin și-ți dau un sfat,
Fă primul pas… apoi mai fă unul, încă,
Căci Dumnezeu pe tine te-a creat
Să fii puternic la fel ca și o stâncă!

                                     Versuri – Eleonora-Antonia Mihai

Întins-am mâna, Doamne către Tine

Din crîngul înflorit
Eu am cules o floare,
Cînd soarele a asfințit
În zi de sărbătoare.
 
Privind la stele-am înțeles
Al lumii grai ascuns în datini,
Că oriunde-ai fi, la munte sau la șes,
Ochii vor fi la fel de plini de lacrimi.
……………………………………………………..
Înțelegând zădărnicia zilei ce-a trecut,
Întins-am mâna, Doamne către Tine,
Căci timp a fost, dar timp a și trecut
Cam mult, de când n-am spus o rugăciune.
 
Cu ochii umezi, triști și goi,
Înalț o rugă-a mea, fierbinte,
Dă Doamne, pentru-o clipă înapoi,
Ca să m-ating din nou de-a tale lucruri sfinte.
 
Să-mi cer iertare, acum cât nu-i târziu,
Binecuvântează-mă, când fruntea mea o plec,
S-alung din sufletu-mi pustiu,
Tot ce e rău; senin prin viață eu să trec!
…………………………………………………………..

Îngălbenit al vieții calendar
Întoarce filele grăbit,
Să nu ne pierdem vremea în zadar
Cât încă soarele n-a asfințit!

                                    Scris de Eleonora Antonia-Mihai
                                     
                                                           
 

Vizita unui inventator

Am fost recent vizitată de un fost elev al părinților mei (foști învățători). M-a bucurat faptul că și după atâția ani, părinții mei nu au fost uitați. A venit să se închine la mormintele lor,  ”a foștilor mei învățători și ghizi pentru începutul drumului în viață”, cum chiar dânsul spunea.

Puteți spune, eh, ce mare lucru!

Da, însă acest om nu e un om simplu. Este o adevărată legendă internațională în domeniul ”inovații și invenții”.

Pe numele său, Ioan Davidoni, s-a născut în anul 1949 în satul Fărășești, comuna Pietroasa, iar acum locuiește în Tomești, unde dă libertate ideilor.

Ioan Davidoni are la activ peste 1000 de soluții tehnice, din care 360 sunt realizate practic ca inovații și invenții, iar 37 dintre ele au fost premiate cu aur, argint și bronz la cele mai prestigioase saloane de inventică din România și Europa (Geneva, Bruxelles, Budapesta, Zagreb, București, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași). Are 5 cupe ale juriului și premiul Oscar Public pentru Invenții. Pentru întreaga  activitate a inventatorului i s-a decernat Ordinul Național ”Pentru Merit”, clasa a III-a, prin decret prezidențial.

Fără a avea o facultate în domeniu (abia acum urmează una de informatică), dar are ca bază absolvirea unei școli profesionale de electrotehnică de la Tg. Mureș în anul 1960 și apoi studii efectuate la Liceul ”Coriolan Brediceanu” din Lugoj și absolvent al Laboratoarelor de Termotehnică și Metrologie  ”Faianța” Sighișoara.

Când a plecat de la școala din Tg. Mureș, știa deja 18 meserii, de la bobinator până la reparații de televizoare.

Prima invenție a avut-o la 12 ani, când a conceput un tranzistor. În 1973 a construit pe dealul casei părintești o centrală eoliană, intrată în 1981 în Cartea Recordurilor Naționale.

Numeroase personalități au colaborat și au remarcat valoarea invențiilor domnului Davidoni Ioan.

Gen. Emil Străinu, expert în psihotronică, la al IV-lea Congres Internațional al Inventatorilor din 2012, când i s-a decernat premiul Oscar Public pentru Invenții, inventatorului Davidoni Ioan pentru Amplificatorul Cuantic și alte 10 invenții în domeniul cuantic, a declarat: ”Eu știu ce a inventat inventatorul Davidoni, dar omenirea va realiza ce reprezintă această descoperire pentru Terra, abia peste 50 de ani”.

Iată câteva invenții, produse magnetice în combinație cu metale nobile și pietre semiprețioase:

–  guler magnetic (ameliorarea durerilor de gât, dantură, îmbunătățește respirația, stimuleză vederea)

–  centură magnetică (crește quantumul energetic cu 40%, înlătură oboseala, combate durerile lombare și abdominale)

–  amplificator cuantic (ideal pentru reducerea de consum la mașini sau agregate mari, pentru energizarea și armonizarea energetică a locuințelor și pentru reducerea consumului de gaz pentru centrale de apartament)

–  trusă de protecție pentru telefon mobil (reducerea cu peste 80% a radiaților electromagnetice)

–  ecran antiradiație pentru telefon mobil (destinație: telefoane mobile, ecran televizor, aparate microunde).

–  mască energizantă magnetică (efecte medicale: revitalizează funcțiile rinichilor, echilibrează pulsurile energetice)

–  îngrășământ magnetic ecologic (destinat agriculturii pentru culturile de cereale, a viticulturii, la arbuști fructiferi, legume și flori)

–  branț magnetic (stimulare reflexă ușoară a terminațiilor nervoase din talpa piciorului cu valențe de echilibrare energetică)

–  octograma magnetică multicompozit-protector energetic (ideal pentru amortizarea energetică a omului, apei și alimentelor).

Poate v-am făcut curioși în privința inventatorului Davidoni Ioan. Pentru a-i cunoaște mai bine invențiile și a afla mai multe despre dânsul, puteți accesa site-ul www.davidoni.ro.

Asistent medical Lăcrimioara Tomiuc

 

Regele – piesa care dă sens lumii fascinante a jocului de șah

Regele pe tabla de șah este o piesă aparte din două motive: nu poate fi capturat niciodată și toată strategia jocului gravitează în jurul lui. Finalitatea ultimă a unei partide de șah este încolțirea regelui adevers, prin protejarea regelui propriu. Paradoxal, deși regele are o putere scăzută de atac, este cea mai apărată piesă de pe tablă, stând încă de la începutul jocului în centrul redutei militare, flancat puternic din toate părțile.

Fără rege jocul de șah nu ar avea sens și nici finalitate. Toate piesele de pe tablă se raportează în acțiunile lor, direct sau indirect către regele propriu sau advers. Atacul direct al unei piese la regele advers poartă denumirea de șah. Astfel, denumirea acestui joc, șahul, poartă în sine o relaționare directă cu regele, sau altfel spus: șahul implică chiar în denumirea lui apelul la rege. Regele e singura piesă care are deasupra capului crucea, ca semn al autorității omenești, care-și are izvorul în autoritatea dumnezeiască, căci Crucea este asociată mereu cu Hristos, Dumnezeul și Creatorul lumii, Cel ce de bunăvoie S-a răstignit pe ea. Regele este centrul psihologic al jocului de șah, atât prin autoritatea pe care o impune cât și prin prisma faptului că toate strategiile îl privesc în mod direct.

Prin analogie, lumea în care trăim nu ar avea sens fără Dumnezeu. Așa cum piesele de șah își justifică existența doar raportându-se la rege, la fel noi oamenii avem sens pe pământ doar raportându-ne la Cel ne-a creat.

 Blaise Pascal spunea: „Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu?  Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu? ” iar Sfântul Tihon spunea: „Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu. ”

Așa cum regele este centrul psihologic al jocului de șah la fel Dumnezeu stă în mijlocul creației Sale, fiind rațiunea de a exista a fiecărui lucru și a fiecărei persoane. Totul e creat, și fiecare lucru creat a primit un scop pentru a exista, din partea Creatorului. Totul are sens doar pentru că Dumnezeu le-a dat un sens.

Așa cum toată strategia jocului de șah se precipită spre final în jurul regelui, la fel viața oamenilor, buni sau răi, spre bătrânețe se apropie de Dumnezeu, temători fiind în pragul morții.

Regele pe tabla de șah este singura piesa ce nu poate fi capturată niciodată. Regele este nemuritor, deși poate cunoaște înfrângerea. Hristos este regele lumii, care deși învins pe tabla vieții, capturat, încolțit din toate părțile de dușmani, evadează din moarte, prin cruce, înviind ca un Dumnezeu. Regele încolțit pe tabla de șah este firea umană încolțită de propriile ei păcate care nu mai găsește niciun ajutor în puterea celor din jur, pe orizontală toate șansele sunt epuizate… doar ridicarea privirii spre cer mai poate salva situația. Crucea de pe capul regelui simbolizează în ultimă instanță că soluția pentru om poate veni paradoxal, pe verticală, pe o altă axă a jocului, de sus, din cer, de la Dumnezeu. Când omul e prins în capcana proprie a egoismului și a răutății, doar crucea îl mai poate salva… și asta pentru că ea e semnul biruinței lui Hristos asupra răului. Crucea e izvorul vieții, altar pe care S-a răstignit Dumnezeu, căci prin ea a venit bucurie la toată lumea.

Finalurile de partidă surprind adesea pe tabla de șah regele conducându-și grijuliu pionii spre final, spre punctul maxim al vieții lor, spre moarte (ieșirea de pe tabla) și înviere (transformarea în altă piesă) la fel cum Dumnezeu ne însoțește pe fiecare din noi de la zămislirea în pântecele mamei până la moarte, făcând tot posibilul să ne mântuim. Regele încoronat cu cruce care poartă pionul spre final este Hristos care-și poartă frații spre viața veșnică prin Crucea patimilor Sale.

Regele este singura piesă care poate face rocada, și asta pentru că această mutare să-i grăbească așezarea pe o poziție comodă, bine apărată, și restul armatei să se concentreze spre atac. Prin rocadă regele dă un impuls ofensivei zicând practic: „Mergeți fraților la luptă, eu m-am așezat bine!” Prin rocadă regele deblochează o teamă latentă a celorlalte piese că regele poate fi atacat, și le încredințează că totul e bine și pot uita de grija aceasta. Această retragere subtilă a regelui în spatele apărării este un gest de încurajare pentru armata sa de a-și îndeplini menirea, de a ataca regele advers și a câștiga…

Regele, dama și mintea jucătorului de șah sunt principalele instrumente psihologice prin care se poate obține victoria. Regele apărat cât mai bine, dama ieșind la atac cât mai eficient, iar mintea șahistului menținând totul într-un perfect echilibru, până la victoria finală.

În lumea reală, regele este Tatăl care este mereu discret și lucrează (atacă) doar prin Fiul (dama) pe care-l trimite în lume pentru a ne mântui pe toți. La lucrarea celor doi se adaugă mereu Duhul Sfânt (mintea nevăzută a șahistului), Cel ce pe toate le împlinește, și prin care Fiul lucrează în inimile oamenilor.

Sursa: teologiasahului.wordpress.com