Care este vârsta optimă pentru a începe studiul șahului?

Majoritatea părinților se întreabă la ce vârstă trebuie să își dea copilul la șah pentru a obține performanțe. Există o vârstă optimă?

Șahul, ca orice alt sport, presupune foarte mult  efort. Studiul șahului nu se limitează la cunoașterea pieselor și a mutărilor, ci la un întreg sistem de studiu. În perioada de inițiere învățăm foarte multe lucruri despre piese și rolul lor, scopul jocului, câteva idei de deschidere a jocului, finaluri simple și maturi simple.

Cu cât avansăm mai mult în studiul șahului, cu atât problemele se intensifică mai mult. Apar noțiuni despre deschideri, strategiile jocului de mijloc și finaluri complexe. E foarte greu ca un jucător să ajungă să le stăpânească pe toate.

Uneori îți joci foarte bine deschiderea, dar ai probleme cu jocul de mijloc, alteori abia treci de deschidere, dar astepți cu nerăbdare jocul de final. Iar alteori le joci pe ambele foarte bine, dar nu îți stăpânești finalurile. Așadar, șahul este un joc deosebit de complex care presupune foarte multă muncă și timp, pentru a ajunge campion.

Sistemul de deschideri trebuie mereu îmbunătățit sau schimbat, iar studiul adversarilor pare să nu se sfârșească niciodată. Până și campionii mondiali se pregătesc temeinic pentru fiecare campionat. Nu poți să ajungi campion și să te oprești acolo. Locul trebuie menținut și deci, tot timpul este nevoie de studiu.

Pentru copii, șahul poate părea ceva distractiv și atât la început. Se știe deja că șahul se face plăcut foarte mult prin faptul că este unul dintre cele mai competitive sporturi. Unul pierde, unul câștigă. Remiza este doar o concesie, la care nici un jucător nu visează, decât în momentele total nefavorabile.

Fiind atât de competitiv, șahul este prietenul copiilor. Se știe deja ca orgolii mai mari decât copiii, puțini adulți au. Din orgoliu izvorăște și pasiunea pentru șah, pasiunea pentru a fi cel mai bun.

Copiii se întrec prima dată la meciurile de acasă, printre prieteni sau vecini. Apoi se înscriu la un club de șah pentru a-și testa forțele și împotriva altor adversari, și una peste alta, ajung la primul lor concurs de șah.

Primul concurs este decisiv pentru ei. El aprinde dorința de a fi cei mai buni sau nu. Dacă da, vor dori să studieze mai mult. Dacă nu, după primul concurs se vor orienta către alte sporturi sau activități la care se vor simți ei mai buni.

Dacă vor alege însă șahul, atunci vor începe prin a se pregati tot mai mult. După primul concurs urmează așadar și altele. În timp, concurența fiind foarte mare în juniorat, copiii trebuie să învețe tot mai mult pentru a fi cei mai buni. De cele mai multe ori nu talentul decide câștigătorul concursului, ci experiența jucătorului. Un copil care face șah de câteva luni se deosebește clar de unul care a învățat doar acasă de la frații mai mari, sau invers, față de unul care face de câțiva ani de zile.

Care este deci vârsta ideală pentru a începe studiul șahului? Răspunsul este că vârsta diferă de la un copil la altul, depinzând de nivelul lor de înțelegere. Unii copii sunt mai precoce și pot începe de la 4 ani jumătate, alții de la 5 ani, 5 ani și jumătate.

Ideal este ca un copil să înceapă șahul în momentul în care poate să îl înțeleagă în felul lui. La început ca o poveste, un joc, după care ca un sport. 

Andrada Cioteanu,  scoaladesah.ro

Sursa: https://www.tpu.ro/hobbys-pets/care-este-varsta-optima-

 

Motto-ul zilei de vineri, 7.09.2018

Dacă tu nu te preţuieşti, nu te aştepta o facă alţii.

Dacă tu te mulţumeşti cu puţin, nu te aştepta primeşti mai mult decât îţi doreşti (iar uneori vei primi chiar mai puţin decât ţi-ai dori).

Dacă tu nu te respecţi, nu te aştepta fii respectat.

Dacă tu nu te iubeşti, nu cere altora să te iubească pentru că nu pot o facă. Felul în care eşti tratat de cei din jurul tău este oglinda felului în care te prezinţi în faţa lor. Primeşti atât cât văd alţii că crezi că meriţi.

Dacă vrei mai mult de la alţii, învaţă în primul rând să te preţuieşti, să te respecţi, să te iubeşti şi nu te mulţumeşti cu puţin.

Învesteşte in tine, devino un om de valoare din toate punctele de vedere, iar astfel, când te prezinţi în faţa altora, ei se vor purta cu tine aşa cum îţi doresti.

Orice schimbare în exterior începe cu schimbarea din interior.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursa: http://www.citatepedia.ro/index.php?id=76570  (este gratuit)

 

„A coborât din icoană, ca pe o scară!” – minunea Sfântului Nicolae

6 Septembrie 2018 Minuni – Vindecări – Vedenii

A fost operată, iar la ieșirea din spital medicii au avertizat-o, spunând că dacă nu va mânca, va muri. Cu toate acestea, ea nu putea și nu voia să mănânce nimic.

Traducere și adaptare:”https://doxologia.ro/tamara-hotnog”>Tamara Hotnog
Sursa:
„https://orthodoxologie.blogspot.com/2009/06/le-miracle-de-saint-nicolas.html”>Orthodoxologie</

Prietena noastră, Alla, avea o străbunică foarte credincioasă. Păstra multe tomuri vechi şi multe icoane. Cu toate acestea, fiica ei a crescut lipsită de credinţă.

Când avea mai bine de cincizeci de ani, această femeie – bunica Allei – a făcut un ulcer care i-a perforat stomacul. Starea ei era critică, putea muri. A fost operată, iar la ieșirea din spital medicii au avertizat-o, spunând că dacă nu va mânca, va muri. Cu toate acestea, ea nu putea și nu voia să mănânce nimic. Astfel, puţin câte puţin, a slăbit.

Colţul în care se afla patul ei era frumosul loc cu icoane ale mamei sale. Şi acolo era o icoană a Sfântului Nicolae. Într-o zi, l-a zărit pe Sfântul Nicolae care a coborât din icoană, ca pe o scară, însă a rămas la aceeaşi statură ca în imagine. Apropiindu-se de ea, a început s-o aline şi să o convingă: „Draga mea, trebuie să mănânci! Dacă nu, o să mori…”. După aceea a urcat înapoi și şi-a reluat locul în icoană.

Chiar în ziua aceea, femeia lipsită de credință a cerut să mănânce, apoi a început să se simtă mai bine. A trăit până la 87 de ani şi a plecat din lumea aceasta ca o adevărată creştină.

Am preluat de saitul: https://doxologia.ro/coborat-din-icoana-ca-pe-o-scara-minunea-sfantului-nicolae

 

Am deschis inimioara copilului și înăuntru L-am găsit pe Hristos!” ‒ mărturia unui chirurg cardiolog

5 Septembrie 2018 Minuni – Vindecări – Vedenii

Lacrimi curgeau din ochii chirurgului cardiolog. Însă ideile lui împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, reacționau înăuntrul lui: „Ai creat această făptură, ai creat această inimă. Este condamnat fără speranță să moară în câteva luni… De ce? De ce?!”.

Un oarecare băiețel fusese internat de urgență într-un spital. După examinările urgente făcute, doctorul a hotărât următorul lucru:

‒ Voi deschide inimoara ta…

Băiețelul l-a întrerupt brusc:

‒ Înăuntru, în inima mea, Îl veți găsi pe Hristos.

Chirurgul l-a privit într-un mod ciudat, necrezându-l, și-a încrețit sprâncenele și i-a spus:

‒ Voi deschide inimioara ta pentru a constata cauzele ce ți-au provocat boala.

 Da, dar când veți deschide inimioara mea, Îl veți găsi pe Hristos.

Doctorul a aruncat o privire stranie către părinții copilului care stăteau liniștiți alături de băiețel și a continuat:

‒ După ce voi constata cauzele, îți voi închide inimioara și pieptul și voi hotărî ce va urma.

‒ Desigur, dar Îl veți găsi pe Hristos înăuntrul inimii mele. Sfânta Scriptură spune că Hristos locuiește acolo, înăuntru. Toate imnele bisericești spun că Hristos locuiește acolo, înăuntrul inimii noastre. Dumneavoastră Îl veți găsi acolo, în inima mea.

Chirurgul cardiolog a izbucnit atunci:

‒ Îți voi spune ce voi găsi mai exact acolo în inima ta. Voi găsi un mușchi cardiac nepotrivit, o circulație redusă a sângelui și niște vase de sânge slăbite. Și atunci voi putea, dacă am posibilitatea, să te fac sănătos.

‒ Și-L veți găsi, de asemenea, și pe Hristos, Care se află acolo.

Doctorul a ieșit din salonul de examinare deranjat de insistența băiețelului. Sărăcuțul copil…

După cum spusese, a procedat la o intervenție chirurgicală. Cauzele bolii erau considerabile, după cum prevăzuse în rezultatul examinărilor. Nu putea să facă nimic.

Când a terminat operația, s-a așezat la biroul său pentru a înregistra în agenda sa de operații notițele cu privire la intervenție. La sfârșit a scris: „Nici o șansă de vindecare. Tratament: analgezice și odihnă absolută. Prognoză (s-a oprit): moartea va surveni în puțin timp”.

A lăsat agenda și s-a ridicat… S-a adresat apoi Hristosului despre care copilul îi tot vorbise cu insistență:

 De ce, a exclamat medicul, de ce ai făcut aceasta? L-ai trimis aici pe pământ. L-ai trimis cu această problemă. L-ai condamnat să moară de mic din cauza acestei probleme la inimă. De ce? De ce?!

Atunci, înăuntrul lui a auzit o voce care i-a răspuns:

‒ Acest copil nu-și are menirea de a trăi pe termen lung în turma voastră. Acest copil aparține turmei Mele și așa va fi pentru totdeauna. Aici, în turma Mea, nu există nici o durere. Se va liniști atât de mult cum nu-și poate imagina. Într-o oarecare zi, părinții lui îl vor reîntâlni aici și vor cunoaște pacea. Turma mea va continua să crească.

Lacrimi curgeau din ochii chirurgului cardiolog. Însă ideile lui împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, reacționau înăuntrul lui:

‒ Ai creat această făptură, ai creat această inimă. Este condamnat fără speranță să moară în câteva luni… De ce?

Vocea i-a răspuns atunci:

‒ Copilul trebuie să se întoarcă la turma Mea pentru că și-a săvârșit datoria sa pe acest pământ. Nu am creat pe copilul acesta pentru a-l pierde, ci pentru a regăsi o altă oaie pierdută.

Doctorul a înțeles atunci că acel copil nu venise întâmplător în acel spital. Venise pentru el. El însuși primise o învățătură creștinească. Multele sale reușite profesionale făcuseră ca propriul său suflet să devină ultima lui grijă.

A intrat așadar în salon și s-a așezat pe patul copilului, avându-i de partea cealaltă pe părinții aceluia.

Băiețelul s-a trezit și a murmurat:

‒ Ați deschis inimioara mea?

‒ Da! a răspuns cu bucurie doctorul.

 Și ce ați găsit înăuntru? a întrebat micuțul.

 L-am găsit pe Hristos! a răspuns chirurgul, plângând ca un mic copil.

Băiețelul și doctorul au devenit de atunci cei mai buni prieteni.

Sursa: https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/am-deschis-inimioara-copilului

Miercuri, 05.09.2018

MOTTO:

„Ai grijă de gândurile tale, pentru că se vor transforma în vorbe!
Ai grijă de vorbele tale, pentru că se vor transforma în fapte!
Ai grijă de faptele tale, pentru că se vor transforma în obiceiuri!
Ai grijă de obiceiurile tale, pentru că vor modifica și caracterul tău!
Ai grijă de caracterul tău, pentru că el îți va influența toată viața!

Sursa:
„https://www.tpu.ro/adolescenti/care-este-pentru-voi-cel-mai-potrivit-motto-al-vietii-d/

Marți, 4.09.2018

MOTTO:
În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături.”                                                                                                  George Bernard Shaw

Sursa: http://www.scientia.ro/qa/6930/care-este-mottoul-vostru-sau-citatul-preferat

 

CELE DOUĂ SPICE

de Vasile Militaru

Pe-un răzor de luncă verde, sub căldurile de vară,
Se treziseră vecine două spice de secară:
Unul, cu grăunțe grele, aplecându-şi a lui frunte,
Celălalt, cu fruntea-n slavă, ne având nici un grăunte…

– Vai de tine, măi vecine, zise, mândru, spicul sec,
Eu, pământului, ca tine, nu pot fruntea să mi-o plec,
Când ştiu bine cine sunt între cer şi-ntre pământ!…
Spicul plin, la toate-acestea, n-a răspuns nici un cuvânt…

Dar o vrabie bătrână, auzind pe-acel nerod
Îngâmfat peste măsură, deşi n-avea pic de rod,

Zise puiului ei mic, arătându-i secul spic:
– Puiul mamii, ține minte, să nu zici că nu ți-am spus:
Nici un spic cu rod nu ține îngâmfată fruntea-i sus,
Decât spicul ce pe lume n-a adus cu el nimic.

SURSA: Vatră nouă, Nr.202, revistă a comunității locale din Giarmata Vii  – septembrie 2017