SONETUL CALULUI

N-am călăreț și nici harnașament,
deși – cum știți – nu sunt un cal hoinar,
iar când mă plimb, întotdeauna sar,
ca orice cal de curse – competent.

În general vorbind, sunt vigilent
și – totodată – foarte temerar;
de câte ori consider necesar,
provoc doi adversari – concomitent.

Eu sunt unicul cal autorizat – din
vremurile foarte depărtate –
să dau un „etouffe” – vestitul mat.

Iar dacă mă conduci după un plan,
Ca-n Iliada din antichitate,
Mă pot preface într-un cal… troian.

Autor, Mircea Codrescu

Imposibilități

vineri, 6 aprilie 2012

O stea de aș fi pentru o zi
cu gândul ai zbura spre mine
candelă ce lacrimi ar topi
poate mi-ar preschimba starea de Bine

o umbră de aș fi pentru eternitate
cu raza ta m-ai transforma în astru
o galaxie de visuri adevărate
ar transforma în curcubeu gândul meu… albastru

o clipă de aș fi… doar tu
mi-ai da putere să mă-nalț la ceruri
zâmbetul tău mi-ar fi atu
iar aripi din Speranță neprețuite daruri…

Dar sunt doar eu și azi și ieri
și ce-i mai dureros voi fi și mâine
disprețuiesc zile și nopți și aste seri
ce-n labirint mă pierd printre ruine…

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Bunica mea

Un loc sub soare mi-ai găsit
Bunica mea, căci m-ai iubit
Și pașii mei i-ai îndreptat
Spre-un colț de lume mai curat.

De-asupra mea eram vegheată,
De Maica Sfântă Preacurată,
Ce-n somn pe-obraz mă mângâia
Și lacrimile îmi ștergea.

M-ai învățat să lupt în viață,
Cu fruntea sus și zâmbetul pe față
Iar din crâmpeiul de iubire,
Să-mpart la lume fericire!

Versuri – Floare de colț