Celebrități și jocul de șah

Educație 2 noiembrie 2017

Șahul este un joc, în principiu, fără limite. Nu-ți trebuie vreun echipament special, nici teren închiriat, cât despre vârstă sau condiție fizică… Tot ce ai nevoie este o minte ascuțită, putere de concentrare, răbdare și un strop de inspirație pentru a face un joc frumos. Pierzi, câștigi – jucător te numești!

Tocmai de aceea, sunt mult mai mulți decât am crede… Merg pe stradă, trec pe lângă noi, par oameni normali :-)) Nu, nu e vorba de extratereștri, ci de iubitori ai jocului de șah!

Bill Gates fără a fi vreo mare supriză în această listă, îl menționăm mai degrabă ca pe un profil…dezirabil, evident! Mulți dintre copiii isteți și silitori (am căutat cuvântul ‘tocilar’ nu existau în DEX :-)) joacă șah. Bill Gates nu este amator doar de șah, ci și de bridge: o combinație de hobby-uri destul de frecventă, se pare. Foarte puțini dintre ei ajung, însă, și multi-miliardari.

Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii a fost un mare iubitor al jocului de șah și chiar a scris o lucrare intitulată „The Morals of Chess„.

„În viață e ca în șah, te confrunți cu adversari sau oponenți cu stiluri diverse, trebuie să faci față unei mari varietăți de evenimente bune și rele, care sunt, într-o oarecare măsură, efectele prudenței sau lipsei acesteia.”

Leonardo di Caprio, asociat cel mai frecvent cu rolul său „titanic” obișnuiește să joace șah cu prietenii în timpul liber. Distracția e pe ceas!

Nicholas Cage, un alt actor extrem de bine cotat, este nu doar iubitor, ci și membru al unui club de șah: Internet Chess Club (ICC). Un pasionat al jocului de șah, Cage consideră că șahul ține de cultura generală și, ca atare, l-a trimis în anii ‘90 pe fiul său la cursuri de șah cu Robert Snyder, unul dintre cel mai în vogă instructor și autor de cărți de șah din mediul holywoodian.

Will Smith, este chiar o surpriză în rândul vedetelor care au mare considerație pentru jocul de șah. E drept, nu ne-am fi așteptat ca „omul în negru” să fie vreun mare strateg; dar, asa cum nu e bine să judeci oamenii după haine, la fel nu ar trebui, poate, sa judecăm actorii după roluri 🙂

„Îmi place jocul de șah. Tatăl meu a fost cel care m-a învățat primele noțiuni de șah, iar eu – la rândul meu – am făcut același lucru cu copiii mei. Multe din elementele și conceptele din viață sunt strălucit ilustrate pe tabla de șah. Capacitatea de a evalua cu exactitate poziția în care te afli este esențială în șah, ca și în viață. Apoi, fiecare lucru pe care îl faci în viață este ca o mutare din șah. Te trezești dimineață, îți cureți arma și ieși pe stradă – ai făcut o mutare. A trecut rândul tău, acum Universul urmează la mutare.

Dacă vrei să faci o mutare de succes trebuie să ai capacitatea de vedea dincolo de mutarea imediată, să anticipezi și mutările următoare – ce o să se întâmple dacă acum iau această decizie? Pentru că o dată facută mutarea, nu mai poți da înapoi. Universul îți va răspunde.”

Humphrey Bogart a învățat să joace șah tot de la tatăl său, ca mai apoi să devină un jucător pasionat. În anii ’30, până să ajungă un actor celebru, își câștiga existența jucând șah în parcurile din New York, prin Times Square și în Coney Island, pentru 50 de cenți pe joc.

Fără a se rezuma la jocul de șah în sine, Bogart s-a implicat la un moment dat și în organizarea de turnee avizate de Federația de Șah a Statelor Unite, iar în anii 40 era încă membru activ al Asociației de Șah din statul California. În 1955, a remizat cu Marele Maestru Samuel Reshevsky.

Șahul a rămas o constantă în viața lui Bogart. Obișnuia să joace aproape zilnic, iar în pauzele dintre filmări era deseori surprins la tabla de șah, împreună cu alți actori sau membri ai echipei. A împărtășit această pasiune și cu soția sa Lauren Bacall, o altă jucătoare dedicată.

Albert Einstein, de asemenea, apare ca unul dintre jucătorii pasionați de sportul rege, iar istoria consemnează partide frecvente de șah între el și prietenul său Dr. Eamanuel Lasker. De la Einstein avem chiar și fișe de partide păstrate în arhive. Vă lăsăm să descoperiți singuri stilul și nivelul geniului secolului XX!

Albert Einstein  vs. Robert Oppenheimer  | Princeton USA | 1933 | ECO: C70 | 1-0

1.e4 e5 2. Nf3 Nc6 3. Bb5 a6 4. Ba4 b5 5. Bb3 Nf6 6. 0 – 0 Nxe4 7.Re1 d5 8.a4 b4 9.d3 Nc5 10.Nxe5 Ne7 11.Qf3 f6 12.Qh5+ g6 13.Nxg6 hxg6 14.Qxh8 Nxb3 15.cxb3 Qd6 16.Bh6 Kd7 17.Bxf8 Bb7 18.Qg7 Re8 19.Nd2 c5 20.Rad1 a5 21.Nc4 dxc4 22.dxc4Qxd1 23.Rxd1+ Kc8 24.Bxe7 negrul cedează

SURSA:https://www.masterchess.ro/blog-sah/educatie/celebrități-și-jocul-de-șah

 

Postul Sfintelor Pasti

incepe anul acesta pe 2 martie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

Postul Sfintelor Pasti – felul postirii

In primele secole, unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.

La sfarsitul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fie de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.

„Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamana prima) se recomanda, pentru cei ce pot sa tina, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pana spre seara, cand se poate manca putina paine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sambata) din Saptamana Patimilor. Miercuri se ajuneaza pana seara (odinioara pana dupa savarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite), cand se mananca paine si legume fierte fara untdelemn. In tot restul postului, in primele cinci zile din saptamana (luni-vineri inclusiv) se mananca uscat o singura data pe zi (seara), iar sambata si duminica de doua ori pe zi, legume fierte cu untdelemn si putin vin. Se dezleaga de asemenea la vin si untdelemn (in orice zi a saptamanii ar cadea), la urmatoarele sarbatori fara tinere (insemnate in calendar cu cruce neagra): Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul (24 februarie), Sfintii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, inainte-serbarea si dupa-serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), precum si in ziua Sfantului Gheorghe (23 aprilie), iar dupa unii si in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) si in Duminica Floriilor se dezleaga si la peste (cand insa Bunavestire cade in primele patru zile din Saptamana Patimilor, se dezleaga numai la untdelemn si vin, iar cand cade in vinerea sau sambata acestei saptamani, se dezleaga numai la vin)”. Parintele Prof. Dr. Ene Braniste – (Liturgica Generala, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1993).

Postul Mare era tinut cu rigozitate

Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau acceptate exceptiile, doar in caz de boala.

Liturghia din Postul Sfintelor Pasti

Liturghia, avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare, se ajuneaza pana la apusul soarelui,  iar impartasirea se face seara dupa Vecernie.

In sambetele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor – Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

„Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea”.

Adrian Cocosila

Sursa:https://www.crestinortodox.ro/post/postul-sfintelor-pasti-99215.html

Acu! să vă văd…2*

Exerciții de dicție:

Spuneți repede și fără întrerupere expresiile următoare.

Poate lua și forma unei întreceri între diverse persoane, copii sau juniori:

Ştiu că ştii că ştiuca-i ştiucă
Dar mai ştiu că ştiuca-i peşte
Şi că ştiuca se mănâncă
Şi că ştiuca se prăjeşte.

Cupă cu capac, capac cu cupă.

Când am zis c-am zis c-om zice,
că tu zici c-am zis c-om zice,
nici n-am zis c-am zis c-om zice ,
da tu zici c-am zis c-om zice.

Sursa: internet

Acu’ să vă văd! 1*

1.Un caricaturist care caricaturizează caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza caricatura sa.

2.Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.

3.Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte.
Şi-n sus şi-n jos de casa sa, coseşte saşul şi-n şosea.
Şi şase case Saşa-şi ştie.
– Ce şansă!… Saşa-şi spuse sieşi!

Învață să stăpânești timpul

și vei putea – orice ai face, indiferent de tipul de greutate care te apasă, fie că este vorba de o furtună, fie de o tragedie sau doar de confuzia în care trăim neîncetat – să stai liniștit, nemișcat în prezent, față către față cu Dumnezeu, tăcând sau vorbindu-I.

Dacă folosești cuvinte, atunci îi poți aduce lui Dumnezeu tot ceea ce este în jurul tău, toată furtuna. Dacă taci, te poți odihni în „ochiul” tornadei, în calmul de-acolo, însă lăsând furtuna din jur să urle, în timp ce tu te afli acolo unde se află și Dumnezeu, în singurul punct de statornicie deplină.

Însă acest punct nu este unul în care nu se întâmplă nimic. Este punctul în care toate tensiunile opuse se întâlnesc și sunt echilibrate una de cealaltă și sunt ținute de mâna puternică a lui Dumnezeu…

Cu aproximativ douăzeci de ani în urmă, la scurt timp dupa hirotonirea mea, am fost trimis înainte de Crăciun la casa unei bătrâne doamne. Această femeie a venit să mă vadă dupa prima mea slujbă ca preot și mi-a zis: „Părinte, aș dori să mă sfătuiți în legatură cu rugăciunea”. Iar eu i-am spus: „Desigur, întreabă pe cutare și pe cutare”.

Ea mi-a zis: „În toți acești ani i-am tot întrebat pe oamenii care sunt faimoși pentru priceperea pe care o au despre rugăciune, iar ei nu mi-au dat nici un răspuns concret, așa că m-am gândit că, de vreme ce probabil că nu știți mare lucru despre asta, s-ar putea să dați întâmplător peste răspunsul corect”.

Iată o situație foarte încurajatoare!
Am spus deci: „Care este necazul dumneavoastră?” Bătrana mi-a zis: „În ultimii paisprezece ani am spus rugăciunea lui Iisus aproape în permanență, și niciodată nu am simțit prezența lui Dumnezeu în vreun fel”.

Atunci mi-a scăpat exact ceea ce gândeam: „Dacă vorbiți întruna, îl lipsiți pe Dumnezeu de prilejul de a mai spune și El ceva”. Ea mi-a spus: „Ce să fac atunci?”
Iar eu i-am răspuns:

„Duceți-vă în camera dumneavoastră după micul dejun, aranjați-o adecvat, plasați-vă fotoliul într-o poziție strategică, care va lăsa în spatele dumneavoastră toate colțurile întunecate ce există întotdeauna în camera unei bătrâne, în care lucrurile sunt împinse astfel încât să nu fie văzute.

Aprindeți-vă candela înaintea icoanei pe care o aveți, și mai întâi de toate cercetați cu atenție camera în care vă aflați. Apoi luați-vă andrelele și pentru cincisprezece minute împletiți înaintea feței lui Dumnezeu, dar vă interzic să rostiți vreun cuvânt de rugăciune.

Vedeți-vă de împletit și încercați să vă bucurați de pacea din camera dumneavoastră”.
Nu era sigură că i-am dat un sfat foarte evlavios, dar l-a primit totuși. După un timp a venit să mă vadă și mi-a spus: „Știți, are efect”. Am întrebat-o:

„Ce anume are efect, ce s-a întâmplat?”, pentru că eram foarte curios să știu cât de bun a fost sfatul meu. Iar ea mi-a zis:

„Am procedat exact așa cum m-ați sfătuit. M-am trezit, m-am spălat, mi-am pus camera în ordine, mi-am luat micul dejun, m-am întors, m-am asigurat că în cameră nu era nici o neorânduială care m-ar putea deranja, după care m-am așezat în fotoliu și m-am gândit:

„Oh, ce bine, am la dispoziție cincisprezece minute în care pot să nu fac nimic fără să mă simt vinovată din cauza asta!” și am privit în jur și pentru prima dată în ani de zile m-am gandit:

„Dumnezeule, în ce cameră frumoasă trăiesc eu – o fereastră care dă spre o grădină, o cameră într-o formă frumoasă, cu destul spațiu la dispoziție, și cu toate aceste lucruri pe care le-am adunat de ani de zile”.”
Apoi adăugă:

„M-am simțit atât de tăcută, întrucât camera era atât de liniștitoare. Era acolo un ceas care ticăia, dar nu strica liniștea, ticăitul lui doar sublinia faptul că totul era nemișcat, iar după un timp mi-am amintit că trebuia să împletesc înaintea feței lui Dumnezeu, așa că m-am apucat de împletit.

Și am devenit tot mai conștientă de liniște. Andrelele atingeau brațele fotoliului, ceasul ticăia liniștitor, nu era nimic pentru care să fii preocupat, nu aveam nici o nevoie să-mi încordez atenția, iar apoi am simțit că această liniște nu era doar în mod simplu o absență a zgomotului, ci una care avea un conținut.

Nu era absența a ceva, ci prezența a ceva. Liniștea avea o densitate, o bogăție, și începu să mă cuprindă. Liniștea din jur începea să vină și să întâlnească liniștea din mine”…
După aceasta a mai trăit vreo zece ani (a murit la 102 ani) zicând că oricând putea afla liniștea dacă tăcea și se liniștea ea însăși:

„Mă aflu în prezența lui Dumnezeu, ce bucurie, hai să stăm liniștiți!

Mitropolitul Antonie de Suroj