Cinstea

Generalul înțelept

Un general vestit pentru vitejia, și tot atât de mult pentru înțelepciunea sa – merse, dimpreună cu mai mulți ofițeri la un giuvaergiu , ca să aleagă un inel pentru logodnica unuia din ofițerii săi.
După ce cumpărară inelul, plecară.
Dar n-apucară să se îndepărteze, – și iată pe giuvaergiu venind în grabă la general – și spunându-i la ureche, că-i lipsește din prăvălie o piatră de preț.
Atunci generalul, făcându-se că își aduce aminte de ceva, rugă pe ofițeri să se întoarcă cu toții în prăvălia giuvaergiului.
Acolo generalul ceru un vas mare cu apă, după care zise ofițerilor lui:
– ”Fiecare din voi să pună pumnul închis în apă, și să-l scoată desfăcut…”
Fiecare făcu așa, – după care, generalul zise giuvaergiului la ureche:
– ”Caută în apă – și vei găsi piatra!…”
Căutând, giuvaergiul găsi piatra furată.

Sursa: Cartea cu pilde, autor: Al. Lascarov-Moldovanu

Ascultarea

Odinioară, un împărat credincios cercetă o mănăstire în care trăiau niște călugări mult îmbunătățiți. Văzându-li viața cea bine petrecută, împăratul își arătă curtenilor săi gândul de a părăsi domnia și a veni să-și petreacă rămășița zilelor în acea mănăstire.

Curtenii, dându-și seama că în felul acesta, împărăția și-ar pierde pe bunul ei îndrumător, merseră în ascuns la starețul mănăstirii și-l rugară, să nu lase pe împăratul a-și înfăptui acest gând. Starețul le făgădui.

Când împăratul veni la stareț și-i ceru să fie primit în mănăstire, – starețul îi răspunse:
– ”Te primesc, împărate cu dragă inimă…”.
Împăratul îi mulțumi, – iar curtenii rămaseră în uimire de întâmplarea aceasta, crezând că starețul i-a înșelat. Dar tot atunci, starețul grăi:

– ”Dar, mărite împărate, cum viața monahicească mai ales ascultare înseamnă, iată după ce te-am primit printre monahii acestei mănăstiri, îți poruncesc în numele Domnului, și acolo, călăuzit mereu de Dumnezeu,să duci mai departe împărăția, pe căile cele plăcute Lui…”.

Împăratul a înțeles gândul cel bun al starețului – și a mers din nou la conducerea împărăției, pe care a îndeplinit-o cu încă și mai mare credință.

Sursa: Cartea cu pilde, autor Al. Lascarov-Moldovanu (Această ediție este o reproducere în facsimil a lucrării Cartea cu pilde – apărută în anul 1940 în această formă la Editura * Cugetarea *, București)

SERVITORII LUI DUMNEZEU

            Era o vreme ploioasă și rece. La colțul unei străzi, în mulțimea grăbită, un domn bine îmbrăcat urmărea din ochi un copil sărman, care, și el, la rându-i, privea cu milă la un cerșetor orb cu mâna întinsă la trecători.
Copilul scotoci prin buzunare și scoase repede un ban, pe care îl dădu în ascuns cerșetorului. Domnul bine îmbrăcat se opri. Copilul făcu doi pași și se opri din nou.        Scotoci iarăși săracul său buzunar și, furișându-se printre trecători, mai dădu un ban cerșetorului.

            Pe urmă făcu o mișcare din mâini și din umeri, ca și cum ar fi vrut să zică:”De-acuș nu mai am nici un ban”. Și vru să plece. Dar domnul care îl urmărea, îl opri și-i spuse:

    • De ce ți-ai dat amândoi gologanii?
    • Copilul, naiv îi răspunse:
    • Pentru hainele mele.
    • Cum așa? îl întrebă domnul mirat.
    • Copilul zise:
    • Sora mea, Ileana, mi-a spus că ”Cei săraci sunt servitorii lui Dumnezeu și dacă le dăm cu dragoste bani, ei se duc la Dumnezeu și îi spun de ce avem nevoie.Și eu am nevoie  de un rând de haine. De aceea i-am dat bani.”
    • Cu ochii înrourați de lacrimi, domnul acela a zis copilului:
    • Este foarte adevărat ce ți-a spus Ileana, și luându-l, îl duse într-un magazin de haine și-l îmbrăcă de sus pînă până jos.

SURSA:  Viața creștină în pilde, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014
Autor:Alexandru Lascarov-Moldovan
Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Povestire cu tâlc – “Un pahar de lapte”

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de10 cenţi şi-i era foame.

Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.

Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet şi după aceea întrebă:
– Cât vă datorez?
Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – Mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.

Şi el răspunse:
– Vă mulţumesc din suflet!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav. Medicii din satul ei erau îngrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie. Când el auzi numele satului din care provenea pacientă, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei.

Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viaţa. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenţie. Ea a fost operată pe cord deschis şi se recupera foarte încet. După o lungă luptă, ea învinse boala! Era în sfârşit sănătoasă!

Dat fiind că pacientă era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factură cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă şi o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii şi o trimise în camera pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că ştia că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plătească costul unei intervenţii atât de complicate.

În sfârşit o deschise şi ceva îi atrase imediat atenţia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulţi ani, cu un pahar de lapte” (Semnat Dr. Howard Kelly)

Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie şi fericită îl binecuvântă pe doctor pentru că-i salvase viaţa.

Să nu te îndoieşti că vei culege ceea ce semeni!

Sursa