Recomand să accesați acest link. Google
și selectați Arta Fericirii – Rațiune și Fericire, Prof. Univ. Dr. Daniel David , video
Nu am avut posibilitatea de a-l posta.
Mi-a trezit interesul. Am fost mereu preocupată de această temă. Așa am ajuns să am inspirație și să scriu ”De unde vine fericirea?”
Pace în suflet, sănătate și o zi senină să aveți!
Eleonora Antonia MIHAI
Ca ”începutul a tot ce există” – după cum se exprima acum 2500 de ani, Tales din Milet – apa ocupă 70,7% din suprafața Pământului, în timp ce uscatul ocupă doar 29,3% din această suprafață.
Uriașa zestre de apă a Oceanului planetar este cam de un milion de ori mai mare decât cea a tuturor fluviilor și râurilor din cele cinci continente. Și, totuși, industrializarea, precum și urbanizarea, ajunsă uneori la cote de paroxism în unele țări ale planetei, consumă apa în cantități din ce în ce mai mari, generând pe această cale o problemă a apei, o sete a lumii.
Concentrarea populației în marile orașe a făcut să crească mult consumul de apă pentru nevoi de igienă și comunale accentuând pe zi ce trece această ”sete” dar și obligația oamenilor la adaptarea de măsuri de prevedere și planuri dintre cele mai urgente. Practicarea irigației artificiale prin dezvoltarea de sisteme de irigație cu lucrări ample și deosebit de îndrăznețe, proiectarea noilor uzine, face apel la proiectanți să adopte soluții prin care să se reducă cantitatea de apă necesară procesului de fabricație, obținerea apei potabile din apa de mare, prin diverse procedee tehnologice, folosind ca sursă energetică chiar și energia atomo-nucleară, toate acestea vin să întregească peisajul preocupărilor oamenilor pentru modul eficient în care se exploatează cu eficiență utilitatea apei.
Dezvoltarea progresivă a omenirii necesită nu numai un volum sporit al consumului de apă, ci și creșterea cantităților de hrană. Soluții cu privire la asigurarea hranei încă un lung șir de ani sunt date de fertilizarea pustiurilor, aplicarea pe scară largă a științei în agricultură și zootehnie, folosirea îngrășămintelor chimice ș.a., dar privind în perspectiva viitorului umanității, al civilizației sale, vom constata cu stupoare că aceste soluții gasite acum se vor transforma în simple paleative. De ce? Pentru că orașele se vor înmulți unul după altul, șoselele, căile ferate, marile întreprinderi, uriașele rachetodromuri etc. vor ocupa în mod inevitabil din ce în ce mai multe terenuri, care azi sunt folosite pentru agricultură.
Și atunci, ce facem? Căutăm soluții îndrăznețe prin care marea să poată deveni acel adevărat ”ogor fertil” care să alunge pentru totdeauna spectrul cenușiu al foamei. Cercetările au demonstrat că în fiecare metru cub de apă din ocean se găsesc (printre altele) 1,5 grame de albumină și 3,5 grame de glucide, substanțe extrem de prețioase în alimentația oamenilor, oferind posibilitatea unei hrane ieftine și consistente pentru cel puțin 100 de milioane de oameni. Calculele aproximative arată că masa totală a faunei cuprinse în Oceanul planetar este de 16,3 miliarde de tone, adică 85% din întreaga materie vie a Pamântului se găsește în apele mărilor și ale oceanelor.
Dintre cămările alimentare ale oceanului, cea mai importantă pentru viitor este planctonul (totalitatea organismelor microscopice care se găsesc în păturile superioare ale apelor marine: alge și animale unicelulare), care conține proteine, grăsimi. Zaharuri, vitamine, enzime de calitate superioară. De asemenea nu trebuie uitat nici faptul că marea e o adevărată ”mină universală” în care practic se găsesc toate elementele din tabelul lui Mendeleev, dizolvate în apa mării, în concentrații foarte mici. Bogăția cea mare a oceanului o constituie incontestabil sarea (38 milioane de miliarde de tone) dar și țițeiul.
Marea poate furniza oamenilor numeroase minerale rare (magneziul, bromul, aurul ș.a.), cu aplicații deosebit de largi în industria de vârf. Între apă și om există relații reciproce care nu întotdeauna sunt dintre cele mai pașnice. Dezlănțuirea apei manifestându-se nu o dată ca o forță oarbă care a produs numeroase distrugeri de bunuri materiale și vieți omenești. Și în aceste situații solidaritatea mâinilor și a minților omenești au constituit adevărate baraje în care omul a putut să se apere în lupta împotriva apei. Totodată mintea iscoditoare a omului, la început a intuit și mai târziu a realizat proiecte îndrăznețe prin care îmblânzind forța apei, a mișcărilor ei pe ”orizontală” și pe „verticală”, a produs adevărate izvoare de lumină și de energie electrică.
Dar apa, acest ”cărbune alb”, acum mai mult ca oricând lansează un disperat S.O.S. către oameni. Aproape că nu există oraș mare care să nu dispună de un curs de apă batjocorit de superindustrializare. Deci se impune cu necesitate declanșarea unei bătălii aprige pentru păstrarea purității apelor. Spre exemplificare este bine de reținut că un centimetru cub de apă nepurificată dintr-un abator, scăpat într-un râu poate să infecteze cu 500 milioane de microbi primejdioși pentru sănătatea și viața peștilor, a animalelor și a oamenilor. Apele reziduale ieșite dintr-o spălătorie de cărbuni au de 500 – 1000 de ori mai multe impurități decât cele din râu. Același lucru se întâmplă cu apele reziduale ale uzinelor metalurgice, ale rafinăriilor, fabricilor alimentare etc.
Capacitatea apei de a răspândi corpurile nocive poate explica și neașteptatele catastrofe marine cărora navigatorii le sunt deseori martori atunci când întâlnesc întinse suprafețe de ocean pe care plutesc cadavrele a milioane de pești. Primejdios pentru ocean este și țițeiul sau deșeurile acestuia pe care le evacuează vasele și care nu fac altceva decât să ucidă tot ceea ce este viu în jurul acestei ”pelicule a morții”. Riscuri mari în păstrarea integrității faunei, florei și apei aduce și depozitarea deșeurilor radioactive provenite din reactoarele și din uzinele atomice ale lumii. De aceea este necesar să ne unim efortul în lupta pentru păstrarea purității și calității apei, ca mediu ecologic cu mari șanse pentru viitorul omenirii.
Preocuparea pentru cercetarea apei trebuie intensificată iar prin efortul care s-a făcut și se va face în continuare să se deschidă noi perspective în ceea ce privește investigarea acestui ”univers albastru”. Dincolo de ceea ce înseamnă acest elixir al vieții pentru om, multe asociații își propun în planul lor de activități o gamă largă de preocupări, printre care în primul rând exploatarea mediului acvatic, a faunei și a florei în condiții de poluare, mai mult sau mai puțin accentuate. Intră în sarcina noastră, dar în același timp constituind o datorie morală, civică și patriotică, să facem lumină în acest univers al materiei capabilă să creeze, să păstreze și să perpetueze viața, proiectând existența noastră în viitor.
Sursa: Magazin ”Renașterea Bănățeană”
Pagină realizată de asistent medical Lăcrimioara Tomiuc
| Care este diferența între 1000 urși albi și un urs alb?
Explicație: 999 urși albi * * * O pisică albă se urcă în pom. Cum se dă jos? Explicație: albă. * * * Când ești inteligent și când ești înțelept? ești înțelept dacă știi care jumătate! SURSA:http://www.hopa.ro/bancuri/Intrebari/bancuri-15.html
|
||
Posted by Costin Beiu pe ianuarie 30, 2017
Rivalitățile în sport sunt fascinante; între persoane, și uneori, între țări. În box a fost Muhammad Ali vs Joe Frazier, și de mulți ani în cricket, a fost între Indiile de Vest și Australia. În fotbal, nu pot găsi o rivalitate mai mare și mai pasionantă decât Guyana și Surinam.
Chiar și acum rivalitatea dintre cei doi giganți ai șahului Karpov și Kasparov nu s-a încheiat. Au urmat după pentru titlul mondial, în secolul XXI meciurile de șah rapid și blitz
Șahul de asemenea are marile sale rivalități. Jocul reprezintă o luptă psihologică, și intelectuală la masa de joc. Nici un cuvânt nu se schimbă în timpul competiției. Mintea gândește și vorbește în toată perioada partidei. Tot ce îți dictează mintea vei face cu claritate și precizie la tablă cu propriile piese. Nu sunt necesare cuvintele.
Deși nu se fac schimb de cuvinte, sau schimburi de natură fizică, marile rivalități din șah sunt comparabile cu cele din alte discipline sportive. Simțim dispreț față de adversarul nostru, sau în limbajul lui Bobby Fischer “ne place să îi vedem agitați”. În multe ocazii, jucătorii refuzau să își strângă mâna înainte de începerea partidei, forțând FIDE să introducă această regulă obligatorie.
Alehin vs Capablanca, Fischer vs Spassky, și Karpov vs Kasparov sunt câteva rivalități din lumea șahului. După cum se spune, nu există dragoste pierdută între acești jucători când se luptau pentru supremație. Aceștia au fost titanii șahului. Capablanca era atât de sigur pe el încât declara că șahul este la fel de natural ca și respiratul.
Mintea lui funcționa la nivel de sinteză, și tot ce se întampla la masa de joc era la fel de natural ca și respiratul. Între 1916 și 1924 nu a pierdut nici un meci! Era cunoscut ca și “mașina cubaneză de șah”. Nimeni nu îl putea atinge.
În 1927, când Capablanca era în vârful carierei și se considera invulnerabil, i-a acordat dr. Alehin șansa să acceadă la titlul de campion mondial. Aici Capablanca a ajuns la propriul Waterloo. Brusc, ceea ce trebuia să fie o victorie fără eforturi, s-a dovedit a fi o luptă istovitoare cu remize una dupa alta. Capablanca se afla în poziția de luptă pentru viața sa. Șahul nu mai era așa de simplu precum respiratul. A pierdut titlul la Alehin și nu i s-a mai acordat șansa la revanșă. In acea perioadă nu exista o structura care să guverneze șahul și care să ceară campionului să își apere titlul. Campionul își alegea adversarul. După 9 ani de la meciul din 1927 cei doi s-au reintâlnit față în față la un turneu, iar Capablanca a invins.
Traducere dupa Errol Tiwari, Straboek News.
SURSA: https://iulianceausescu.wordpress.com/2017/01/30/rivalitatea-in-sah-psihologica-sau-intelectuala-2/
SURSĂ: http://www.hopa.ro/bancuri/
la Hotline la Microsoft:
-Am instalat versiunea beta de Windows XP si de atunci nu mai funcționează Office 2000!
-Și noi am avut aceeași problemă…
-Și ce ați făcut?
-Am mai instalat o dată Windows XP!
După o oră sună din nou clientul:
-Acum nu mai funcționează nimic!!!!
-Nici la noi….
Sursă:http://www.hopa.ro/bancuri/Calculatoare/bancuri-3.html
Posted by nicu valahu pe mai 23, 2013
Ing. Anuta Laurentiu
Ne tot intrebam de vreo 10-15 ani ce se intampla cu sahul romanesc de nu mai atinge performantele din trecut si invocam tot felul de explicatii si scuze, dar nu realizam ca timpul nu iarta si daca in acest secol 21 nu tinem pasul cu el, nu apelam la maximul din ceea ce ne poate furniza stiinta, atunci ne vom cantona in vechile metode prafuite si rezultatele vor fi pura intamplare.
Nu am pretentia de a fi descoperit America, nu am pretentia nici pe departe de a oferi o solutie salvatoare sahului autohton, ci doar sugerez o cale inca neexplorata de catre specialistii sahului romanesc, in incercarea de analiza a jocului si in special ca si criteriu de selectie pentru echipele noastre nationale, atunci cand diferentele de valoare intre jucatori pot naste controverse si suspiciuni.
Sahul este sport, sahul este stiinta, sahul este arta. Daca la capitolul arta (asa numitul talent, pe care fiecare jucator de performanta il poseda intr-o mai mare sau mai mica masura) nu prea avem cum imbunatati lucrurile, in schimb in legatura cu celelalte doua aspecte pot fi gasite nebanuite cai care sa duca la ridicarea stachetei inaltei performante. Din acest punct de vedere, sahul, ca sport al mintii, in care psihicul joaca un rol primordial, poate beneficia de informatiile extrem de utile ale stiintelor de frontiera.
Teoria Bioritmului poate fi una din acestea. Studierea ei cu specific strict: sahul si aplicarea informatiilor furnizate de ea, pot aduce multiple beneficii muncii antrenorilor si selectionerilor. Dar sa explicam necunoscatorilor despre ce este vorba :
Teoria clasica a bioritmurilor a aparut la inceputul secolului XX, totul pornind de la observatii directe. Pentru prima data, posibilitatea unor variatii ritmice de natura ciclica a fost observata de un profesor de psihologie al Universitatii din Viena (Hermann Swoboda).
Pe baza datelor stranse el a concluzionat ca exista un ciclu fizic de 23 de zile si unul emotional de 28 de zile. Un numerolog amator, pe numele sau Wilhelm Fliess a ajuns la aceeasi concluzie, in mod independent, bazandu-se pe observari similare.
In treacat fie spus, pe munca lui Fliess s-a bazat celebrul Sigmund Freud atunci cand punea bazele teoriei psihanalizei. Ciclul intelectual a fost descoperit de catre un al treilea cercetator, profesor la universitatea din Innsbruck (Alfred Teltscher), care a observat ca studentii sai au un ritm ciudat de repetitie al zilelor bune si zile „rele”,
astfel capacitatea de memorare si atentie a acestora fluctueaza cu un ciclu de 33 de zile. Teoria a fost cercetata amanuntit de numerosi savanti de-a lungul timpului, uneori cu rezultate contradictorii, in special in Germania, Statele Unite si Japonia. S-a mers pana acolo incat companiile aeriene aveau referinte catre bioritm in manualul pilotilor.
Formula de calcul pentru cele 3 cicluri primare ale bioritmului este:
unde cu „t” notam numarul de zile de la nasterea subiectului pana in momentul efectuarii calculului.
În esenta, bioritmurile reprezinta o variatie periodica a energiilor individuale. Bioritmurile influenteaza viata tuturor. Desi pentru unele persoane efectul bioritmurilor nu se manifesta întotdeauna foarte pregnant, majoritatea simt o anumita ritmicitate a starilor emotionale, fizice si intelectuale. Cunoscând bioritmurile si întelegând modul în care ne afecteaza, ne putem planifica mai eficient viata.
Ciclul fizic dureaza 23 de zile si influenteaza factorii fizici ca: forta, rezistenta, coordonarea miscarilor si rezistenta la îmbolnaviri.
Ciclul emotional dureaza 28 de zile si influenteaza starile emotionale, afectând tendintele de optimism/pesimism,pasiune/indiferenta, depresie/entuziasm.
Ciclul intelectual dureaza 33 de zile si influenteaza memoria, atentia, capacitatea de învatare, claritatea în gândire, corectitudinea calculelor.
Conform teoriei bioritmurilor, toate cele trei cicluri pornesc de la zero în momentul nasterii si încep un curs ascendent, într-o faza pozitiva în care energiile si capacitatile au un nivel ridicat. Dupa ce au atins punctul de maxim,
ciclurile scad treptat, trecând prin punctul zero la jumatatea intervalului (adica la: 11 1/2 zile pentru ciclul fizic, 14 zile pentru ciclul emotional si 16 1/2 zile pentru ciclul intelectual).
Din acest moment, ciclurile intra într-o faza negativa, în care energiile si capacitatile sunt reduse.
Faza negativa are si ea un punct de extrem (de minim, în acest caz), dupa care curba re-devine ascendenta.
La trecerea prin punctul zero, întregul ciclu se reia.
Cu toate ca foarte multe persoane isi recunosc propriile stari in graficul bioritmului, statutul de stiinta al bioritmicii este contestat in special de medici, care in decursul timpului au manifestat maxima reticenta fata de tot ce reprezinta stiinta de frontiera sau care le-ar periclita activitatea.
INTERPRETAREA BIORITMURILOR :
Momentele cele mai instabile sunt „zilele critice” ale fiecarui ciclu, atunci când se trece prin punctul zero, de la pozitiv la negativ sau de la negativ la pozitiv. De fapt, ar fi mai corect sa vorbim despre „perioade critice”,
pentru ca fazele critice pot dura pâna la 48 de ore. În aceste perioade critice, capacitatile individuale sufera variatii puternice, de la extrem de mari la extrem de mici. În zilele critice ale ciclului intelectual, puteti face descoperiri geniale sau puteti face grave greseli de logica.
În zilele critice ale ciclului fizic, sunteti capabili de eforturi fizice considerabile, sau va puteti împiedica pe scarile metroului.
În zilele critice ale ciclului emotional puteti lua decizii pe care nu vi le puteti explica in mod normal.
Mare atentie în perioadele in care se succed sau se suprapun doua sau trei zile critice! De regula, acestea sunt perioadele în care vei ajunge la concluzia ca „Nu stiu ce e cu mine, nu ma mai regasesc” sau „Parca mi-a luat Dumnezeu mintile”.
Si pentru ca vom aborda aceasta teorie din perspectiva performantei sahiste, sa spunem ca bioritmul intelectual si cel emotional sunt cele care influenteaza major rezultatele jucatorului, cu toate ca si cel fizic poate fi picatura care varsa paharul.
Referitor la ciclul emotional, evenimentele care necesita multa energie emotionala, cum ar fi sustinerea unui examen, ar trebui programate în zile pozitive. Prin extensie la sah, jucatorii ( in special cei mai emotivi- mai ales fetele) vor intampina dificultati cu stapanirea emotiilor in perioadele in care ciclul emotional scade sub zero si in special cand atinge minimul.
Ciclul intelectual este insa cel mai important in activitatea sahistilor, putand influenta major rezultatele acestora. Partidele jucate in zilele de minim al ciclului intelectual sau din zilele in care ciclul trece prin “zero”, pot constitui adevarate nereusite fata de care necunoscatorii nu pot da o explicatie logica si pun totul pe seama altor factori. Cumularea mai multor aspecte negative in bioritmurile jucatorului sunt de asemenea cauza unor rezultate slabe, greu de justificat altfel.
Binenteles ca lucrurile “in teren” devin mult mai complicate, atunci cand in ecuatia aprecierilor corecte intra mult mai multi factori, cum ar fi bioritmul adversarului, diferenta valorica intre cei doi combatanti, respectarea asa zisei “vieti sportive” de catre jucatori, etc…
Aceasta insa nu ii opreste pe jucatori in a-si programa participarea la concursurile ce se desfasoara in perioadele in care bioritmul lor este favorabil, evitand perioadele nefaste, sau atunci cand nu au alta posibilitate pentru evitarea partidelor in perioadele nefericite, sa ocoleasca complicatiile in joc sau fortarea victoriei cu orice pret, evitand asfel catastrofele.
De asemeni, selectionerii de la echipele reprezentative se pot orienta asupra lotului si chiar a utilizarii in cadrul competitiei a unui jucator sau altul pe baza consultarii bioritmurilor acestora, mai ales in cazul diferentei de Elo si valoare sensibil egale a jucatorilor.
… cand bioritmul indica posibile catastrofe, mai ales cand sportivul are de intalnit adversari cel putin de aceeasi valoare, antrenorii si selectionerii ar trebui sa intervina.
Preferarea utilizarii unui jucator cu bioritm bun in fata unuia cu bioritm foarte slab este o chestiune de intelegere a comportamentului uman si aplicarea cunostintelor (nu tocmai) noi in indrumarea si selectia in sah.
SURSA: https://iulianceausescu.wordpress.com/
Un om a fost obligat să călătorească noaptea târziu într-un sat îndepărtat. Călătoria a fost monotonă mai ales după ce s-a întunecat de toto și de-abia se mai vedea drumul.
La un moment dat, s-a împiedicat de ceva pe cărare. Aplecându-se, a ridicat un săculeț plin de pietricele. Pentru a se amuza, din când în când azvârlea câte una în râul ce se afla pe marginea drumului pe care călătorea.
Plici… plici… zgomotul lovirii apei era o distracție continuă și inofensivă.
Când a ajuns la destinație, mai rămăseseră două pietricele. În casa luminată, el le-a privit și a observat că erau diamante.
Risipise o avere.
Zilele noastre sunt alcătuite din secunde. Fiecare secundă pe care o trăim este un dar prețios de la Dumnezeu… secundele sunt ”diamante” și de multe ori, cum le mai risipește omul în zadar!
Sursa: internet
Un copil mergand pe strada a inceput a plange. un preot l-a vazut si l-a intrebat:
-Ce ai copile?
-Pai mama mi-a dat 100 de lei iar eu i-am pierdut! raspunse copilul.
Preotul vazand acestea i-a dat copilului 100 de lei sa nu mai planga. Dupa ce baiatul a primit banii a inceput a plange si mai tare.
-Acum de ce mai plangi? il intreba preotul.
-Pai daca nu pierdeam cei 100 de lei acum aveam 200 de lei. raspunse copilul..
SURSA: ..http://www.hopa.ro/bancuri/copii/bancuri-6.html
