O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi surioară?
– Ia, mă duc și eu la moară!
Și-s grăbită, și-s grăbită
Că mi-i casa negrijită
Și mi-s rufele la soare
Și copiii cer mâncare.
Nu, la noi în mușuroi,
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!
Autor: Otilia Cazimir
„Niciodată nu am jucat șah pentru bani. Întotdeauna șahul a reprezentat pentru mine un divertisment plăcut.
Și nu numai pentru mine. Să-i recunoaștem meritele și să-i exprimăm mulțumirile noastre acestui rege al jocurilor.
Lupta în șah nu vizează câștigul material, ci este o chestiune de onoare.
Șahul rămâne jocul filozofilor”.
Paul Morphy
Poți regăsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,
Un cal sălbatic în pustiuri, un peștișor scăpat în râu,
Un corb în noapte când pe cer nu sunt nici stele, nici luna,
Dar cinstea ta când ai pierdut-o, pierdută-i pentru totdeauna!
***
Socotesc că nu o dată în nedumerire-ați fost:
Cum, pe-un înțelept adesea, îl înșală câte-un prost? …
La-ntrebare lămurirea, cugetând, îndată vine:
prostul, doar la rău gândește; înțeleptul doar la bine!
***
Triste zile mai duc astăzi oamenii-n grădina vieții:
Trandafirii mor în umbră și se lăfăiesc scaieții …
***
Poți să pierzi averi și ranguri, fericiri cu raiu-n spic;
Dacă n-ai pierdut credința, n-ai pierdut încă nimic!
Autor: Vasile Militaru
La umbra unui vis,
M-am așezat o clipă
Și sufletul mi l-am deschis
Pe-a vântului aripă.
Și zborul meu a devenit
O îndelungată visare
Și lui Dumnezeu i-am mulțumit
Pentru fiecare floare,
Pe care a așezat-o
În buchetul vieții mele,
Iar eu fericită am purtat-o
Călătorind printre stele.
În zorii zilelor ce vin
Și-n albul fulgilor de nea
Eu văd și simt aievea sclipind
Și cred mereu în steaua mea.
O stea și-un înger mă păzesc,
În clipe de tristețe
Și-n zori de zi când mă trezesc,
Zâmbind, îmi dau binețe
Și-mi spun în șoaptă:
Ai grijă de tine…
Îngerii îți cântă la poartă,
Să ai speranță și gânduri senine 🙂
Scrisă de Eleonora – Antonia MIHAI & Floare de colț
„NU trebuie să înțelegi lumea,
ci doar să-ți găsești locul în ea.”
Albert Einștein
Să știi că este Cineva,
Ce-ți șterge toată frământarea.
Când ochii tăi, două izvoare
Întind durerea pe obraz,
Există o mână iubitoare
Ce-alină lacrimi și necaz.
De ce să te afunzi în noapte
Și să te acoperi de durere?
Ascultă ale credinței șoapte:
Există Har și Înviere.
Da! Domnul este lângă tine
Ți-alină inima-ntristată,
În suferință te susține
Și nu ești singur niciodată.
Nu-i vânt să nu se potolească
Nu este noapte fără zori
E-atâta dragoste cerească
Și-n prea învolburații nori…
Deci fii încrezător pe cale
Și-n orice vreme nu uita,
El știe lacrimile tale
Și e mereu la dreapta ta.
Sursa: https://www.facebook.com./permalink.php?
Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.
Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
SURSA: http://poezii.citatepedia.ro/despre.php?s=visare
Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcaşului din mine.
Şi totuşi,
o săgeată nu-mi iese la socoteală!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 aprilie 2017.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011) SURSA: http://poezii.citatepedia.ro/
Se pretinde în știință că șahistul ideal
Va fi mâine o mașină construită din metal:
Un robot, cu alte vorbe dar așa dotat că riști,
Ca să nu-i găsești perechea într-o mie de șahiști.
Priză de curent, o sârmă și puțin ulei… drept tonic,
Este tot ce ne pretinde jucătorul electronic;
Nu fumează, nu se plimbă, nu i se aude glasul,
Iar de ceas n-are nevoie fiindcă joacă el … ca ceasul!
O memorie perfectă, punctual și rezistent:
Nici o criză nu-l atinge decât criza de curent.
Nici o gafă nu comite, cu resortul lui de criță,
Dacă-n creieru-i mecanic nu se strică vreo rotiță.
Totuși, poți avea „norocul”, mâna lui de-oțel, dibace,
Să atingă altă piesă și să trebuie să o joace
Și atunci, cum e probabil, chiar partida s-o cedeze
Și, ca un sportiv ce este, să te și „îmbrățișeze”.
(Nu-i exclus să stai vreo lună cu un braț în ghips, blocat,
Fiindcă ai „bătut” robotul și el te-a felicitat).
Poate-odată, față-n față cu robotul năzdrăvan,
Va susține o partidă, Kasparov sau Vaganian.
Și atunci o să se vadă lămurită și pricina.
Dacă omul e mai tare sau mai tare e mașina…
Când se va crea unealta – Judecătoare ideală
Cu viteză de secunde și gândire genială.
Vom vedea! Dar pân-atuncea este important atât:
Noi cunoaștem de pe-acuma campionul, hotărât!
Chiar de-o câștiga robotul, cel mai tare, bată-l vina,
E tot omul: …tehnicianul, care-a inventat mașina!
Victor HÎLMU
SURSA: Revista ȘAH 1988
”Viața te transformă ori în vin,
ori în oțet,
depinde de tine ce alegi să fii” 🙂
