Smerita părere de sine însuși, Cap. II, paragraful 4

4. Cea mai înaltă și cea mai folositoare învățătură este adevărata cunoaștere de sine și smerenia.

Să te socotești pe tine ca un nimic, iar despre alții să crezi totdeauna numai bine și desăvârșit, aceasta este o mare înțelepciune și desăvârșire.

Dacă ai vedea pe cineva păcătuind la arătare ori săvârșind niscaiva fapte grele, nu trebuie totuși să te socotești pe tine mai bun, fiindcă nu știi câtă vreme poți tu însuți să stăruiești în bine.

Toți suntem slabi* dar tu să socotești că nimeni nu e mai slab ca tine însuți.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Urmarea lui Hristos, Cap. II, paragraf 2

Potolește-ți marea dorință după știință, fiindcă într-asta se află o mare șovăială și amărăciune. Învățații vor cu plăcere să se arate lumii și să fie numiți înțelepți.

Multe sunt lucrurile a căror cunoaștere aduce sufletului prea puțin folos, ba chiar deloc.

Și tare nesocotit este cel ce năzuiește spre alte lucruri, decât spre cele ce slujesc la mântuirea sa.
Vorbele multe nu satură sufletul, dar o viață cuvioasă înviorează mintea și un cuget curat aduce o mare încredere în Dumnezeu.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Urmarea lui Hristos, Cap. III, paragraful 1

1. Fericit acela pe care adevărul îl învață prin sine însuși, iar nu prin asemănări și cuvinte trecătoare, ci așa cum este el.
Mintea și simțul nostru adeseori ne înșeală și nu văd prea bine.

Ce folosește o mare frământare despre lucruri tainice și greu de înțeles, din pricina cărora nu vom fi osândiți, dacă nu le-am cunoscut?
Mare nebunie esta ca, neîngrijindu-ne de cele folositoare și de cele de trebuință, să ne pironim asupra celor ce nu ne trebuie, ba chiar ne păgubesc.

Avem ochi, dar nu vedem!
Și de ce s-avem grijă de atâtea lucruri și soiuri?
Acela căruia-i vorbește Cuvântul cel veșnic, trece repede peste multe păreri.

Toate vin de la acest singur Cuvânt și toate vorbesc despre El: ”El este Începutul care grăiește înăuntrul nostru (Ioan 8, 25)”.
Nimeni, fără El, nu înțelege și nu judecă drept.

Acela pentru care El singur este totul și pe toate le găsește în El și pe toate le vede în El, numai acela poate fi statornic cu inima și poate rămâne împăcat cu Dumnezeu.
O, adevărule, Dumnezeule, fă-mă una cu Tine într-o veșnică iubire!

Mi-e greu adeseori să citesc și să ascult multe: întru Tine e tot ce voiesc și doresc.
Să tacă toți învățații, să amuțească toate făpturile înaintea feței Tale* Tu singur să-mi vorbești!

SURSA: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Urmarea lui Hristos, Cap. II, paragraful 4

Cea mai înaltă și cea mai folositoare învățătură este adevărata cunoaștere de sine și smerenia.

Să te socotești pe tine ca un nimic, iar despre alții să crezi totdeauna numai bine și desăvârșit, aceasta este o mare înțelepciune și desăvârșire.

Dacă ai vedea pe cineva păcătuind la arătare ori săvârșind niscaiva fapte grele, nu trebuie să te socotești pe tine mai bun, fiindcă nu știi câtă vreme poți fi tu însuți să stăruiești în bine.

Toți suntem slabi* dar tu să socotești că nimeni nu e mai slab ca tine însuți.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Smerita părere de sine însuși, Cap. II, paragraful 2

1.Potolește-ți marea dorință după știință, fiindcă într-asta se află o mare șovăială și amărăciune.
Învățații vor cu plăcere să se arate lumii și să fie numiți înțelepți.
Multe sunt lucrurile a căror cunoaștere aduce sufletului prea puțin folos, ba chiar de loc.
Și tare nesocotit este cel ce năzuiește spre alte lucruri, decât spre cele ce slujesc la mântuirea sa.
Vorbele multe nu satură sufletul, dar o viață cuvioasă înviorează mintea și un cuget curat aduce o mare încredere în Dumnezeu.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Smerita părere de sine, Cap. II, paragraful 1

1. Orice om dorește în chip firesc, știința; dar la ce folosește, oare, știința fără teama de Dumnezeu?
Mai bun este negreșit, umilul țăran care slujește lui Dumnezeu, decât mândrul filozof, care negrijindu-se de sufletul său, cercetează mersul stelelor.
Cine se cunoaște bine pe însuși, acela vede cât este de mic și nu este încântat de laudele omenești.
Dac-aș ști toate câte sunt pe lume, dar n-aș avea iubire, la ce mi-ar ajuta aceasta înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele?

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Urmați pe Hristos și înlăturați toate deșertăciunile lumii!, paragraful 4

Adu-ți aminte mereu de acel cuvânt: ”Ochiul nu se satură de ceea ce vede, nici urechea nu se umple de ceea ce aude” (Ecleziastul 1, 8).
 Sârguiește-te deci de abate inima ta de la îndrăgirea celor văzute și înalță-te spre cele nevăzute.
Cei ce urmează pofta trupului își pângăresc cugetul și pierd harul lui Dumnezeu.

Sursa: Urmarea lui Hristos, autor Toma de Kempis

Urmați lui Hristos și înlăturați toate deșertăciunile lumii, paragraf 3

3. Deșertăciune deci este căutarea după bogății pieritoare și nădăjduirea în ele.

Deșertăciune iarăși este umblarea după onoruri și ridicarea la înalte dregătorii.

Deșertăciune este urmarea poftelor trupului și dorința după ceea ce mai în urmă trebuie să fie pedepsit cu asprime.

Deșertăciune este să dorești o viață lungă și să nu te îngrijești de o viață cuvioasă.

Deșertăciune este să te gândești numai la viața de acum și să treci cu vederea peste cele ce vor veni.

Deșertăciune este să îndrăgești pe cele ce trec atât de repede și să nu te sârguiești spre locul unde este bucuria veșnică.

Sursa: Urmarea lui Hristos – autor, Toma de Kempis

Urmați lui Hristos și înlăturați toate deșertăciunile lumii, paragraful 2

Ce-ți folosește să rostești cuvinte înalte despre Sfânta Treime, dacă ești lipsit de smerenie și astfel nu ești pe placul Treimei Sfinte?

Cu adevărat cuvintele înalte nu fac pe cineva sfânt și drept, ci o viață curată îl face scump înaintea lui Dumnezeu.

Vreau mai degrabă să simt înfrângerea inimii, decât să știu ce este aceea înfrângere!

Dac-ai știi pe dinafară toată Biblia și toate spusele filozofilor, la ce-ți folosesc toate acestea fără mila și harul lui Dumnezeu?

”Deșertăciunea deșertăciunilor, toate acestea lumești, sânt deșertăciune” (Ecleziastul 1, 2),  afară de iubirea de Dumnezeu și de slujirea numai lui singur!

Cea mai înaltă înțelepciune este e ca, înlăturând cele lumești, să te îndrepți spre împărăția cerească.

Sursa: Urmarea lui Hristos – Toma de Kempis