Titlul de campion mondial se pierde. Ceea ce rămâne pentru totdeauna este titlul de fost campion mondial.
David BRONSTEIN, mare maestru
Nu poți forța adversarul să greșească. De aceea, relaxează-te și încearcă să eviți să comiți tu o eroare. Acumulează mici avantaje și continuă să intensifici presiunea.
Larry EVANS, mare maestru
SURSA: ALMANAH 1989 – PLANETA ȘAH
„Niciodată nu am jucat șah pentru bani. Întotdeauna șahul a reprezentat pentru mine un divertisment plăcut.
Și nu numai pentru mine. Să-i recunoaștem meritele și să-i exprimăm mulțumirile noastre acestui rege al jocurilor.
Lupta în șah nu vizează câștigul material, ci este o chestiune de onoare.
Șahul rămâne jocul filozofilor”.
Paul Morphy
CELEBRITĂȚI care au jucat șah
JEAN TAUBENHAUS
Născut în 14.XII.1850 la Varșovia.
Decedat în 1919, la Paris
Participant la mai multe turnee internaționale.
Odată, pe când se afla la Havana, Taubenhaus a avut ocazia să cunoască un puști în vârstă de opt ani care vădea de pe atunci autentice calități de șahist. Băiatul nu era altul decât Capablanca, viitorul campion mondial.
Taubenhaus a jucat câteva partide cu el, dându-i for Dama, partide pe care le-a câștigat.
Douăzeci de ani mai târziu, Capablanca a devenit campion mondial. Taubenhaus, glumind, obișnuia să spună:
„Sunt singurul șahist care și-a permis să-i dea lui Capablanca Dama for și pe deasupra să și câștig”.
Sursa: Curiozități din lumea șahului, autor W. Litmanowicz
Pe acest link.
https://chess24.com/en/watch/live-tournaments/magnus-carlsen-invitational-2020/11/1/1
Ciprian Nanu – de la jucător la antrenor #AmFostAcolo #VomReveni
Știm cu câtă grijă părinții noștri ne ajută să facem primii pași când coborâm din pătuț, apoi primii pași la grădiniță și apoi la școală.
Așa e în viață, dar așa este și în șah. Noi, antrenorii suntem preocupați de primii pași la antrenamentul unui copil de 4 ani, 5 ani și am avut situații și a unor copii care erau deja elevi. Sunt emotivi, privesc în jos, rămân lipiți de mama sau de tata și lângă ușă pentru a pleca repede. Dar numai după câteva cuvinte calde și îmbietoare, încet, încet dau mânuța d-lui profesor și se așează la masă.
Începe un dialog vioi și când răsună în sală vocea cristalină care dă răspunsuri bune întrebărilor puse, ba se mai aude și râsul care desfată urechile celor din jur,
știm că am mai adunat o petală trandafirului din viața noastră de antrenori.
Un trandafir superb cu sute de petale!!
Și anii trec… copiii pe care i-am ținut pe genunchi ca pe nepoții noștri, acum sunt mari, (unii s-au căsătorit și au la rândul lor au copii) și an de an alți boboci le iau locul.
Suntem multumiți pentru că observăm că cei care joacă în concursuri mai rar, după posibilități, dar atunci când revin, joacă foarte bine și se observă maturitatea în joc, creativitatea lor, sunt partide pe care ai vrea să le revezi din când în când atât sunt de frumoase.
Este și rezultatul strădaniei noastre. Ei sunt acum liceeni sau studenți și când ne întâlnesc, ne privesc cu drag și bucurie, ne salută și ne întreabă de sănătate.
Noi, avem câteva fire argintii în păr dar mereu glumim că, încă suntem tineri…că nu am trecut de 40 de ani.
Mai căutăm să dezlegăm misterul înțelepciunii și a memoriei la vârsta a treia, de care mulți bătrâni nu se pot bucura fiind foarte bolnavi și suferind de uitare.
Această memorie și înțelepciune este un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a facut nouă, oamenilor și așa este bine ca ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit cu atâta dragoste, omul să nu risipească.
Chiar dacă suntem pensionari să încercam să folosim mintea în continuare pentru a citi, pentru a învăța încă lucruri noi, limbi străine și să jucăm șah, căci așa cum am mai spus,
șahul este „elixirul tinereții”!
Pagină realizată de Eleonora şi Partenie MIHAI, antrenori la Clubul Sportiv Mediator
ȘAHmagazin
Există și recorduri în sens invers…
Unul dintre acestea aparține maestrului englez MARK Hebden, care a susținut la Bristol un simultan la 20 de mese, încheindu-l cu catastrofalul scor de +1 =0 -19.
Singura partidă a fost în fața mamei sale, care a ținut probabil ca fiul ei să înscrie neapărat un punct de onoare.
Sursa: Revista Șah 1988
