Titlul de campion mondial se pierde. Ceea ce rămâne pentru totdeauna este titlul de fost campion mondial.
David BRONSTEIN, mare maestru
Nu poți forța adversarul să greșească. De aceea, relaxează-te și încearcă să eviți să comiți tu o eroare. Acumulează mici avantaje și continuă să intensifici presiunea.
Larry EVANS, mare maestru
SURSA: ALMANAH 1989 – PLANETA ȘAH
„Niciodată nu am jucat șah pentru bani. Întotdeauna șahul a reprezentat pentru mine un divertisment plăcut.
Și nu numai pentru mine. Să-i recunoaștem meritele și să-i exprimăm mulțumirile noastre acestui rege al jocurilor.
Lupta în șah nu vizează câștigul material, ci este o chestiune de onoare.
Șahul rămâne jocul filozofilor”.
Paul Morphy
CELEBRITĂȚI care au jucat șah
JEAN TAUBENHAUS
Născut în 14.XII.1850 la Varșovia.
Decedat în 1919, la Paris
Participant la mai multe turnee internaționale.
Odată, pe când se afla la Havana, Taubenhaus a avut ocazia să cunoască un puști în vârstă de opt ani care vădea de pe atunci autentice calități de șahist. Băiatul nu era altul decât Capablanca, viitorul campion mondial.
Taubenhaus a jucat câteva partide cu el, dându-i for Dama, partide pe care le-a câștigat.
Douăzeci de ani mai târziu, Capablanca a devenit campion mondial. Taubenhaus, glumind, obișnuia să spună:
„Sunt singurul șahist care și-a permis să-i dea lui Capablanca Dama for și pe deasupra să și câștig”.
Sursa: Curiozități din lumea șahului, autor W. Litmanowicz
Poți regăsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,
Un cal sălbatic în pustiuri, un peștișor scăpat în râu,
Un corb în noapte când pe cer nu sunt nici stele, nici luna,
Dar cinstea ta când ai pierdut-o, pierdută-i pentru totdeauna!
***
Socotesc că nu o dată în nedumerire-ați fost:
Cum, pe-un înțelept adesea, îl înșală câte-un prost? …
La-ntrebare lămurirea, cugetând, îndată vine:
prostul, doar la rău gândește; înțeleptul doar la bine!
***
Triste zile mai duc astăzi oamenii-n grădina vieții:
Trandafirii mor în umbră și se lăfăiesc scaieții …
***
Poți să pierzi averi și ranguri, fericiri cu raiu-n spic;
Dacă n-ai pierdut credința, n-ai pierdut încă nimic!
Autor: Vasile Militaru
Unui om Dumnezeu i-a dat o slujbă bună și bine plătită, dar el nu credea.
Apoi, cu voia lui Dumnezeu a cunoscut o femeie frumoasă, pe care a luat-o de soție, dar el tot cârtea împotriva lui Dumnezeu. Femeia rămânând însărcinată i-a făcut un copil frumos, acesta a crescut armonios, era sănătos, deștept și primul la învățătură în clasa lui, dar omul tot nu credea.
Apoi a moștenit case și pământuri, Dumnezeu sporindu-i averea, dar el tot nu credea. Și a căpătat de la Dumnezeu și alte daruri, dar el tot se îndoia.
Până într-o zi când omul nostru s-a îmbolnăvit – și văzând că nici femeia, nici casa, nici averea, nici faima de care se bucura nu-i folosesc când e bolnav – a început să creadă.
Povestire inclusă încartea Nestemate duhovnicești vol. I, Editura Cristimpuri, 2010.
SURSA: http://www.creștinortodox.ro/credința -pentru-copii/povestiri-tâlc/
La umbra unui vis,
M-am așezat o clipă
Și sufletul mi l-am deschis
Pe-a vântului aripă.
Și zborul meu a devenit
O îndelungată visare
Și lui Dumnezeu i-am mulțumit
Pentru fiecare floare,
Pe care a așezat-o
În buchetul vieții mele,
Iar eu fericită am purtat-o
Călătorind printre stele.
În zorii zilelor ce vin
Și-n albul fulgilor de nea
Eu văd și simt aievea sclipind
Și cred mereu în steaua mea.
O stea și-un înger mă păzesc,
În clipe de tristețe
Și-n zori de zi când mă trezesc,
Zâmbind, îmi dau binețe
Și-mi spun în șoaptă:
Ai grijă de tine…
Îngerii îți cântă la poartă,
Să ai speranță și gânduri senine 🙂
Scrisă de Eleonora – Antonia MIHAI & Floare de colț
O colecție cu parabole, alegorii și povestiri care te învață adevăruri despre viață
Fiecare zi să-ți fie mai bună și viața mai frumoasă!
Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…
Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard…
Când a terminat de vorbit, și aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor…
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
-Voi ar trebui sa fiți mereu aprinse…
Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:
-Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.
Flacăra Speranței
să ardă mereu în sufletul tău… pentru ca tu să ai o viață plină
de Liniște, Credință și Iubire!
Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/2007/05/cele-4-lumanari.html
Nu mă gândesc la viitor. Va veni el oricum.
Citat – Albert Eiștein
SURSA:https://booknation.ro/citate-de-albert-einstein/
