Te-am chemat

Te-am chemat prin gânduri
așteptând s-apari
albe vise între rânduri
scrise de un Timp hoinar…

te-am chemat din Curcubeu
când pluteam prin nori
mă rugam lui Dumnezeu
să exiști! spre mine să zbori.

te-am chemat de veacuri
neprimind răspuns
ale inimii mele leacuri
în a ta inimă s-au ascuns.

te-am chemat de-o viață
acum însă ai apărut
ai adus Speranță
mulțumesc! că te-am cunoscut.

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

VIS

luni, 23 ianuarie 2012

Sunt un vis reminiscent dintr-un antic Eu
urma vremii se pierde în mantia vreunui Zeu
amintiri port în memoria unui Curcubeu.
Speranțe apar în jarul gândului meu.

Sunt un vis într-un buchet de ghiocei
fără miros dar cu izul nemuritorilor Zei
cuprind mirări și trăiri în petale ce apar
din care mai apoi pleacă în zbor de icar.

Sunt un vis ce devin abur imposibil de prins
și totuși sunt fără putință de-nvins
detest să fiu Eu dar totuși trăiesc
ideea de a visa mă face să zâmbesc…

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Muritori

luni, 16 ianuarie 2012

Privesc în jur și mă-nfior
rătăciți făr de ideal în al Universului decor
văd oameni ce identitatea și-au pierdut
într-un ocean de lacrimi au rămas făr de trecut.

mă întreb atunci făr să clipesc
ce drept am eu să mai trăiesc
între trecut prezent sau viitor
dacă sentința e aceeași: o să mor?!

și atunci gândind un pic mai mult
încerc iureșul mulțimii să-l ascult
poate acolo undeva
cineva-mi dă răspunsul la întrebarea mea?!

nu sunt Nimic în Univers
iar Timpul făr de mine va fi șters
iar clepsidra celor mulți
nici măcar tu nu vei mai vrea să o asculți.

atunci cuvintele închid
rămân un clopot într-un vid
aș vrea doar un gând a exprima
te rog, te rog nu mă uita!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Regăsiri

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Oftatul sufletului împrăștie scrumul amintirii
inima-mi e acoperită de praful iubirii
gândul se pierde în ceața lacrimii pierdute
privirea rătăcește în zări necunoscute…

nu-mi amintesc: cine sunt eu?
aud doar ecoul întrebării pentru Dumnezeu
mă rog ca pentru o secundă să mă regăsesc
să pot nu doar visa Edenul ci să te întâlnesc.

în pactul meu cu stele și cu Sori
accept că am un cer albastru dar… cu nori
dar nu renunț la clauză: eu vreau să zbor
chiar dacă voi fi cuc ce singur va trebui să mor.

adaug și un codicil: să nu uit a iubi!
promit că pentru asta voi învăța zâmbi
dar ceea ce nu pot s-accept nicicând
că TU vei uitat vreodată din al meu gând.

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

 

 

Fabula din trifoi

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Era odată un broscoi
în lanul de trifoi
și se întrebă filozofal
de ce nu sunt un falnic cal?

de ce nu-s alb și înaripat?
de ce nu zbor spre stele?
de ce nu-s neînfricat?
de ce tremur de umbrele mele?

și tot gândind și cugetând
văzu în zare o broască
ce îi plăcu văzând-o alergând
și tare își dori să o cunoască.

Morala:
Nu cere ce nu poți avea
așteaptă căci fără să-ți dai seama
dintr-un trifoi apare … ea
și îți va alunga teama.

Versuri, Cristina Bădulescu- Foișor

Aș vrea

vineri, 4 noiembrie 2011

E întuneric în camera de umbre
Și-aș vrea o lumânare să aprind
Să pot s-alung cele fantome sumbre
Și-n colț să te zăresc șezând zâmbind.

Și-aș mai vrea să pot să te ating
Și să îți simt suflarea caldă în ureche
Să-ți aud vocea blândă-atunci când plâng
Și mâna ta cu tandre mângâieri să mă desfete.

Aș vrea acea secundă – a Timpului să stea
Să-și uite drumul său spre Vremea de uitare
Și-aș vrea de mână amândoi pe-un colț de stea
Să ne plimbăm într-o sublimă stare de visare…

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Nu mă uita …

miecuri,26 octombrie 2011

Nu mă uita! chiar de lumea e în Soare.
nu mă uita! chiar dacă eu nu sunt o floare
păstrează amintirea dansului unei seri din viitor
și imaginează călătoria … până acolo purtați de alb nor…

nu mă uita! chiar dacă un ocean ne desparte
nu mă uita! chiar dacă suntem file de debut și sfârșit dintr-o carte
e suficient să închizi ochii și mă vei putea … vedea
sunt mereu acolo … în buzunarul ascuns de lângă inima ta.

nu mă uita! e rugămintea ecoului sufletului tău.
Nu mă uita! e Speranța ce zâmbește sub valurile unui ciclon rău
prin amintirea oglindită în lacrimi de fericire mă ai
te rog ia-mă de mână și pentru eternitate  alături să-mi stai!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Umbra inimii

joi, 22 septembrie 2011
Mă ascund în umbra inimii mele,
sunt la adăpost de orice taifun,
evit astfel vise, evit chiar și stele
dar uneori încă.. îmi vine să te sun.

Cuvinte nu am… e întuneric!
Câteodată însă ți-aș scrie un vers
dar mi-e imposibil! nu sunt puternic,
iar de la o vreme Curcubeul îmi e advers.

Sufletul nu lasă simfonii să răsune,
se simte ciudat de stingher uneori,
deși ca un vulcan… e plin de pasiune,
erupția a fost ratată încă… de ieri.

Aș vrea să mă pun în lumina de Lună,
dar inima îmi interzice tacit,
așa că las pe altul să-ți spună,
la trecut, viitor sau prezent… cât de mult te-am iubit!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

Arcada peste timp

duminică, 11 septembrie 2011

Sunt eu cu mine în voiaj de seară,
în zborul meu spre Orizontul infinit
și chiar de sufletul este din ceară,
voința mi-e de neclintit.

Voi trece peste creste neînfricată,
voi trece peste mări în al meu zbor,
voi trece bariera munților ce nu e ridicată
și toate astea pentru a vedea al meu odor.

Sunt eu cu mine în eternitate
și de vei vrea poți a veni și tu,
căci  greu e zborul în singurătate,
ia-mi mâna și din Speranță să ne facem un atu!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor

EU

vineri, 9 septembrie 2011

O frunză de aș fi…pe un ram,
în toamna vieții aș cădea la prima brumă,
un trandafir de aș fi… ce crește la un geam
taifunul dintr-un  asfințit m-ar transforma în spumă.

Un zâmbet de aș fi pe fața unui zmeu,
m-aș înălța sub vântul cald în zare,
ecoul unui gând poznaș m-ar face zeu,
în visul ce-mi apare… la întâmplare.

Speranța de aș fi… de o zi
aș face Soarele să nu apună,
o lacrimă ce stă să cadă… de aș fi
m-aș transforma în diamant pentru a da morții arvună…

Dar sunt doar eu și asta fără scuză,
nu pot schimba nici lacrimă, nici zâmbet,
aud și-n vis vocea ce mă acuză:
te-ai aruncat ca trandafir din propriul tău buchet!

Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor