Întâlnire cu ursul înfometat

Gândește-te cum ar fi să te trezești cu o namilă de urs lângă mașina ta, căutându-ți prin bagaje. Aproape că ai muri de spaimă, nu-i așa? Hai să-ți povestesc cum m-am ”confruntat” eu cu ursul.

Într-o vară, cu mai bine de 15 ani în urmă, am hotărât împreună cu un prieten să ieșim din arșița capitalei și să mergem undeva pe Valea Prahovei. Aveam un buget foarte mic, mașina era cerută frumos de la șefu’ (un Tico), dar asta nu ne-a împiedicat să plecăm. Am cumpărat din supermarket câte ceva de mâncare, am pus și niște țoale (iau mereu cu mine un schimb, că nu se știe niciodată..) într-un rucsac și am pornit la drum dis de dimineață.

Am decis să ne oprim într-o poieniță, în zona Gura Diham, Bușteni. Ca orice român care se bucură de natură am făcut grătărel, cartofiori copți, salată, am mâncat și ne-am relaxat. Era o vreme atât de plăcută și ne cuprinsese așa o leneee….că am decis să rămânem peste noapte. Cum nu am găsit cameră liberă în zonă și vroiam să rămânem tot acolo, ne-am zis că putem dormi în mașină, până la urmă era voarba doar de o noapte.

Tico, mașină mică, nu putea fi și pat și depozit pentru toate bulendrele noastre, așa că ne-a venit ideea de a scoate totul afară, lângă mașină, iar noi să ocupăm relaxat toată ”limuzina Tico”. Am așezat lucrurile frumos, ordonat, lângă roata din dreapta, am coborât spătarul banchetei, scaunele le-am dat maxim pe spate, am întins o pătură groasă (o luasem pe post de ”în caz că trebuie”) dintr-un capăt în altul (cam atât este interiorul unui Tico, cât o pătură), ne-am făcut perne din haine și ne-am întins. Capul îmi era în portbagaj, iar picioarele pe bord. Stăteam destul de comod (dar nu aș mai repeta experiența nici plătită) și priveam cerul înstelat prin geamul din spate. Nu eram singuri în acea poieniță, mai erau oameni în corturi, rulote sau în mașini, așa ca noi.

Nici nu am ațipit bine, că ne-am trezit speriați de un mormăit. Am deschis ochii, m-am ridicat într-un cot și am crezut că înnebunesc de spaimă. O namilă de urs cotrobăia prin bagajele noastre. Nu-mi venea să cred ce vedeam. Ursul era la mai puțin de jumătate de metru de mine și doar ușile mașinii erau între noi. Mi-era așa teamă să nu-l deranjez cu respirația mea că aproape am murit sufocată. Mă gândeam că, dacă se supără cumva și dă o labă la Tico, ne-am fi rostogolit de nu ne vedeam…Mormăia și căuta …. căuta și mormăia … secundele se transformaseră în veșnicie și credeam că ursul ăla va fi ultima mea imagine a acestei lumi. Sfâșia cu labele-i imense pungile în care aveam diverse lucruri și le arunca cât colo … mă întrebam dacă la fel de ușor ar sfâșia și un om …

Ursul înfomentat a găsit (într-un final) sticla de ulei (o cumpărasem pentru salată) ce era aproape plină, a luat-o și s-a ușchit în pădure. Am expirat brusc tot aerul pe care îl aveam în plămâni și am crezut că leșin de bucurie că a plecat. Imediat mi-am zis: ”Dacă se întoarce?”. Prietenul meu a luat lanterna, a întredeschis geamul și a luminat spre pădure, în zona spre care plecase ursul. L-am văzut. Era sprijinit de un copac, cu sticla de ulei la bot, ținând-o precum copiii își țin biberonul, și sugând cu poftă din ea. ”Poate i se face rău” – am zis și am pufnit în râs, un râs nervos de gândul meu. Auzi! mă interesa de sănătatea ursului de care îmi fusese frică maximă cu doar câteva secunde înainte. Râsul a devenit plâns, într-o descărcare a fricii acumulată brusc. După ce a băut toată sticla, ursul a aruncat-o după copac (deci nu doar oamenii lasă gunoaie în natură) și a pornit în adâncul întunecat al pădurii.

Am vrut să plecăm imediat, dar ne-a fost prea teamă să ieșim din mașină pentru a strânge lucrurile și a rearanja totul. Am stat treji până dimineața, povestind vrute și nevrute. Bineînțeles că la fiecare zgomot, auzit sau închipuit, înțepeneam de teamă și vorbele mi se opreau într-un nod imens în gât, dar am rezistat.

Toată povestea este absolut reală și, dacă ți-a plăcut, trimite-o și prietenilor tăi!

Mulțumesc!

Ăutor necunoscut

foto zedge

 

Visits:524
Today: 5

Țăranul și rugăciunea „pe litere”

Un țăran care nu era foarte mare știutor de carte nu mergea nicăieri fără a lua cu el și cartea de rugăciuni. Memoria nu-l ajuta foarte tare ca să învețe rugăciunile pe de rost, astfel ca pe unde mergea, lua cu el și cartea, care de acum era roasă de vreme și avea toate foile îngălbenite de atâta buchisit. Într-o zi țăranul nostru plecă cu căruța într-o grabă foarte mare, iar după ce merse multe stadii, își aduse aminte că ar cam fi ora rugăciunii.

Scotoci în traistă, dar văzu că nu-și luase cu el cartea de rugăciuni. Uitase să verifice de acasă dacă are cartea în traistă sau nu. Se supără și se mâhni. În mersul calului așa, se strădui din răsputeri să-și aducă aminte o rugăciune, dar în nici un fel nu reușea, aproape că-i venea să plângă când, din senin, ce se gândi: „Doamne, Tu care ești bun și le știi pe toate și pe toate le ierți! Uită-te și la mine păcătosul că mi-am uitat acasă cartea de rugăciuni! Și fiindcă altceva nu mă pricep a face uite, jumătate de oră eu o să rostesc alfabetul de la cap la coadă…Și de acolo să alegi Tu literele care alcătuiesc rugăciunile, căci Tu le știi pe toate și uite așa poate voi simți și eu că mă rog!

Se spune că un înger, auzind aceasta, a spus în sinea lui:  „Viu este Domnul, Dumnezeul nostru că nu am auzit până astăzi o rugăciune mai puternică ca aceasta de acum, a țăranului”…

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

 

 

http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/

 

Visits:1095
Today: 2

Glume cu elevi

Profesoara: Maria, ce obţii atunci când scazi 879 din 1823, aduni cu 176 şi
împarţi răspunsul la 3?
Maria: O durere de cap, doamna profesoară.

Profesorul: cine va răspunde la următoarea întrebare pe care o pun, poate pleca acasă mai devreme. Unul dintre elevi îşi aruncă ghiozdanul pe geam.
Profesorul: Cine a aruncat ghiozdanul?
Elevul: Eu. Deci, acum pot să plec acasă.

Profesorul: Paul, ştii că nu poţi să dormi în clasă.
Paul: Ştiu. Dar dacă aţi face puţină linişte, cred că aş reuşi.

SURSA: http://www.anidescoala.ro/divertisment/distractie/glume/ 

Visits:1513
Today: 1

Șah – Mat la TVR 1, ep. 16: Vlad Jianu

Visits:1157
Today: 0

Turte coapte în tigaie cu capac, pe aragaz/ Pâine d…

Visits:1434
Today: 0

Mama, ca să ne liniștească…

Era în după amiaza unei frumoase zile de octombrie a anului 1937. Împreună cu câțiva colegi din echipa de șah a liceului Mihail Eminescu din București, ne pregăteam pentru viitorul campionat interșcolar.

Sub îndrumarea profesorului de matematică Al. Nicolescu, sufletul micului nostru cerc șahist, analizam câteva noutăți din teoria deschiderilor extrase din nu știu ce reviste procurate de curând.

În preajma noastră, erau elevi din toate clasele, unii se opreau la masa noastră de joc din simplă curiozitate, alții din plăcerea de a chibița. La un moment dat, în timpul analizelor, am sesizat faptul că, aproape lipit de masa noastră, se postase un elev firav care, cu timiditatea specifică vârstei, urmărea insistent discuțiile noastre.

Incitați de interesul pentru șah pe care-l manifesta vădit micul nostru spectator, a urmat dialogul, pe care-l redau aproximativ fidel.

  • Îți place șahul, puștiulică?
  • Da, îmi place, mi-a răspuns cu multă convingere foarte tânărul meu interlocutor, rămânând într-o atitudine care invita la noi întrebări.
  • Și joci undeva, că pe la cercul liceului nostru nu te-am văzut până acum?
  • Joc numai acasă cu fratele meu mai mic Mihai. Tata, care mi-a cumpărat un șah acum doi ani, nu știe să joace. Însă cu fratele meu mă cert mereu, că el fiind numai de 8 ani, își mai ia mutările înapoi, așa că mama, ca să ne liniștească… a pus șahul pe foc. Acum mi-am făcut altul la traforaj și jucăm în grădină dar aș vrea să joc șah adevărat.

Este lesne de înțeles că mărturisirile băiatului, spuse cu multă amărăciune în glas dar și cu o vizibilă doză de dârzenie, ne-a impresionat, astfel că întrebarea-cheie a căzut de la sine prin gura profesorului Al. Nicolescu.

  • Cum te cheamă pe tine?
  • Numele meu este Bălănel Ion și sînt elev în clasa I, aici la liceu.

A urmat apoi o discuție mai puțin protocolară și în mod firesc, bucuros de noua descoperire, îndrumătorul nostru l-a invitat pe micul Ionel să joace cu mine câteva partide pentru testarea cunoștințelor sale șahiste, după care excepționalul său talent a pornit pe drumul valorificării.

Așa l-am cunoscut pe Ion Bălănel, viitorul campion al României.

Ing. C. Ștefaniu

Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.158

 

 

Visits:1318
Today: 0

Doctorul naturii-Plante pentru sănătatea ochilor

Visits:1678
Today: 0

Cum s-a împrietenit Charlie Chaplin cu un copil minune

În timpul montajului la Piciul, Samuel Rejevski, care, la șapte ani era campionul junior al lumii la șah, veni să viziteze studioul. Trebuia să facă o demonstrație la Athletic Club, jucând șah cu douăzeci de adversari în același timp, printre care doctorul Griffits, campionul Californiei.  Avea o fețișoară palidă, expresivă, cu ochi mari pe care îi ațintea în chip agresiv de îndată ce venea în contact cu lumea. Fusesem prevenit că are un caracter dificil și că rareori dă mâna cu cineva.

            După ce managerul lui a făcut prezentările și a spus câteva cuvinte, a rămas nemișcat în fața mea, examinându-mă în tăcere. Mi-am continuat montajul, examinând niște benzi de film. După câteva clipe, m-am întors spre el.

  • Îți plac piersicile?
  • Da, răspunse el.
  • Foarte bine, avem un piersic încărcat în grădină, poți să te sui în pom să-ți iei… și adu-mi și mie una. Chipul i se lumină.
  • Da? Unde?
  • Îți spune Carl, și i l-am arătat pe agentul nostru de presă.

Se întoarse după un sfert de oră, încântat, cu câteva piersici. Așa a început prietenia noastră.

  • Știi să joci șah? m-a întrebat.

A trebuit să mărturisesc  că nu.

– Am să te învăț. Vino să mă vezi astă seară, joc împotriva a douăzeci de adversari în același timp, spuse el, fanfaron. I-am promis că voi veni și că vom cina apoi împreună.

-Foarte bine, am să caut să termin repede.

            Nu era nevoie să cunoști regulile jocului de șah ca să înțelegi aspectul spectaculos al acestei seri: douăzeci de oameni de o anumită vârstă concentrați asupra tablei lor de șah, puși în dilemă de un copil de șapte ani care părea chiar mai mic. Era un spectacol în sine, să-l privești cum se plimbă în jurul meselor dispuse în formă de U, trecând de la una la alta.

            Părea nefiresc să vezi un public de trei sute și mai bine de oameni așezați de o parte și alta a sălii, privind în tăcere un copil care se măsoară cu oameni bătrâni și gravi.

Unii arborau un aer condescendent, examinându-și tabla de șah cu un zâmbet misterios.

Micul Samuel era uluitor, dar mă îngrijora, căci văzând fața lui concentrată îmbujorându-se brusc, pălind apoi, am simțit că plătea cu sănătatea aceste eforturi.

            Un jucător striga : ”Aici!” și copilul se apropia studiind tabla de șah câteva clipe, apoi făcând brusc o mișcare sau spunând ”șah mat”! Și un râs înfundat străbătea asistența. L-am văzut făcând mat opt jucători într-un timp foarte scurt, ceea ce provoca rîsete și aplauze.

            Examina acum tabla de șah a doctorului Griffiths. Publicul privea în tăcere. Deodată copilul mută o piesă, apoi se întoarse și mă văzu. Chipul i se lumină și-mi făcu semn cu mâna, că nu mai are mult.

            După ce a făcut mat pe mulți alți jucători, s-a întors către doctorul Griffiths, care continua să se concentreze.

  • N-ați jucat încă, spuse copilul nerăbdător.

Doctorul dădu din cap.

  • Da, grăbiți-vă o dată! Griffiths zâmbi. Copilul se uită urât la el.
  • Nu puteți să mă bateți! Dacă mutați piesa asta, eu o mut pe astălaltă!

Și dacă o mutați pe asta, eu o mut pe aceea! Și înșiră la iuțeală șapte sau opt posibilități.

Ar însemna să stăm aici toată noaptea, mai bine să zicem că e remiză.

Doctorul încuviință.

Din ”Povestea vieții mele” de Charlie Chaplin, Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor, București 1973. Traducere de Sanda Ripeanu.Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.159

 

 

 

 

 

Visits:1377
Today: 0

Putem asemui deschiderile cu fundația unui imobil

Fragment dintr-un interviu acordat de marele maestru sovietic Efim Gheller revistei franceze ”Europe Echecs”

– Cum vă pregătiți pentru partidele cele mai dificile?
– Pregătirea mea nu are doar un caracter general, pentru că ar putea fi insuficientă. Mă pregătesc întotdeauna și în funcție de adversar, analizez cu multă grijă ceea ce el a jucat împotriva altora. Studiez de asemenea și partidele pe care le-am jucat împreună, răspunsurile sale la unele poziții.

… Pentru începători, cel mai adesea copii, e important să nu învețe pe de rost mutările diferitelor deschideri, ca pe versurile unui poem sau ca pe o formulă matematică. Aceasta nu e suficient. Trebuie învățat spiritul deschiderii.

Poate câștiga la tablă numai cel ce cunoaște scopurile viitoare ale diferitelor deschideri. Îi critic pe cei ce afirmă că jucătorii de șah nu joacă decât mutări învățate și nu urmează decât căi bătătorite.

Există întotdeauna inventatori și aș putea da exemple cum văd eu deschiderea unei partide de șah. Putem asemui deschiderea cu fundația unui imobil. Pentru a construi trebuie un plan și materiale.

Fundația poate fi extrem de solidă dar soliditatea întregului edificiu este altceva, căci el trebuie construit în întregul său. Astfel e nevoie să construim întreaga partidă…

Sursa: Almanah 1985 – Planeta șah, pag.159

Visits:451
Today: 0

Șahul online sau la tablă ?

Avantaje și dezavantaje.

Publicat pe 19 iulie 2016 de probestcar

Online versus La Tablă

Șahul online și șahul la tablă oferă avantaje unice dar și dezavantaje. Ambele ar trebui să facă parte dintr-o strategie privind îmbunătățirea jocului prestat de jucătorii de șah.

Sahul online

Avantaje:

Acces rapid la jocuri instant.
Varietate largă de adversari și opțiuni de joc.
Multe site-uri gratuite.
Posibilitatea de a juca anonim si de a încerca rapid, noi strategii si idei.

Dezavantaje:

Nu există contact vizual cu adversarul.
Puține oportunități de a juca jocuri lungi, lente.

Șahul la tablă.

Avantaje:

Adversari serioși, care sunt dispuși să joace jocuri lungi, lente.
Turnee live incitante cu premii în bani.
Federațiile de șah oferă sisteme de rating de nivel superior și motivație pentru îmbunătățirea ratingurilor.
Mediul social oferă posibilitatea de a întâlni și de a concura cu alți entuziaști ai jocului de șah

Dezavantaje:

Poate fi intimidant pentru jucătorii noi.
Necesită o disponibilitate mai mare de timp si bani.

Visits:326
Today: 1