sâmbătă, 14 aprilie 2012
Tu… nu exiști decât în inima mea
tu… ești un vis aievea ce aș tot visa
tu… dispari când mâna întind
tu… ești raza de Soare ce mereu o simt zâmbind.
Tu… de ai putea din depărtări să apari
tu… să mă iei de aripi în zbor de icari
tu… de ai putea să mă duci pe o stea
tu… și cu mine pentru eternitate de mână am sta…
Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor
vineri, 6 aprilie 2012
O stea de aș fi pentru o zi
cu gândul ai zbura spre mine
candelă ce lacrimi ar topi
poate mi-ar preschimba starea de Bine
o umbră de aș fi pentru eternitate
cu raza ta m-ai transforma în astru
o galaxie de visuri adevărate
ar transforma în curcubeu gândul meu… albastru
o clipă de aș fi… doar tu
mi-ai da putere să mă-nalț la ceruri
zâmbetul tău mi-ar fi atu
iar aripi din Speranță neprețuite daruri…
Dar sunt doar eu și azi și ieri
și ce-i mai dureros voi fi și mâine
disprețuiesc zile și nopți și aste seri
ce-n labirint mă pierd printre ruine…
Versuri, Cristina Bădulescu – Foișor
Impiegatul de cale ferată:
– Un bilet dus și întors?
– Călătorul: De ce să-mi cumpăr bilet de întoarcere devreme ce sunt deja aici?!
Sursa: Almanahul gospodinei, editat de Revista Steaua 1983
Deșertăciune iarăși este umblarea după onoruri și ridicarea la înalte dregătorii.
Deșertăciune este urmarea poftelor trupului și dorința după ceea ce mai în urmă trebuie să fie pedepsit cu asprime.
Deșertăciune este să dorești o viață lungă și să nu te îngrijești de o viață cuvioasă.
Deșertăciune este să te gândești numai la viața de acum și să treci cu vederea peste cele ce vor veni.
Deșertăciune este să îndrăgești pe cele ce trec atât de repede și să nu te sârguiești spre locul unde este bucuria veșnică.
Sursa: Urmarea lui Hristos – autor, Toma de Kempis
Copilul: Tată, am văzut o pisică neagră în bucătărie.
Tatăl: Foarte bine, aduc noroc.
Copilul: N-aș zice. Ți-a mâncat cina.
Sursa: Almanahul gospodinei
marți, 14 februarie 2012
Între zăpadă și soare e un Univers
între vis și poezie stă al meu umil vers
între noi gândurile se împletesc în fuior
Emoția atingerii mărește al meu dor…
Între noi sunt Sahare și vieți
Între noi sunt nopți dar nu și dimineți
între noi e pustiu într-un ocean de rătăciri
și nu vom mai fi vreodată ai Galaxiei miri…
Între noi dorințe se pierd în tăceri
între noi e mereu iarnă făr*de primăveri
între noi suntem noi într-un etern Infinit
pentru noi altcineva un Destin a ursit…
Versuri – Cristina Bădulescu – Foișor
Ce-ți folosește să rostești cuvinte înalte despre Sfânta Treime, dacă ești lipsit de smerenie și astfel nu ești pe placul Treimei Sfinte?
Cu adevărat cuvintele înalte nu fac pe cineva sfânt și drept, ci o viață curată îl face scump înaintea lui Dumnezeu.
Vreau mai degrabă să simt înfrângerea inimii, decât să știu ce este aceea înfrângere!
Dac-ai știi pe dinafară toată Biblia și toate spusele filozofilor, la ce-ți folosesc toate acestea fără mila și harul lui Dumnezeu?
”Deșertăciunea deșertăciunilor, toate acestea lumești, sânt deșertăciune” (Ecleziastul 1, 2), afară de iubirea de Dumnezeu și de slujirea numai lui singur!
Cea mai înaltă înțelepciune este e ca, înlăturând cele lumești, să te îndrepți spre împărăția cerească.
Sursa: Urmarea lui Hristos – Toma de Kempis
joi, 9 februarie 2012
Viteza nepermisă de viață
lumina crepusculară într-un cub de gheață
moment depășit printr-o scînteie
versuri ce scriu făr* de idee…
Simt că exiști sub un alt cer
În al meu Timp dar nu am ce să-ți ofer
pot doar visa ca-n viitor pe-o stea
să zburăm împreună deasupra vremii rea.
Depășesc orizontul permis zâmbind
umbra pașilor tăi o simt în suflet venind
gândul mă ridică și ca o liană spre nori
pot doar spera că aripile nu-mi vor fi topite de Sori.
Versuri – Cristina Bădulescu – Foișor
